Capitolul 10

„Începutul cercetării abuzurilor comise în epoca stalinistă l-a alarmat pe Gheorghiu-Dej. El se temea că Lucreţiu Pătrăşcanu, arestat în 1948 şi anchetat, de atunci, în repetate rânduri, va beneficia de dezgheţul ale cărui semne apăruseră la Moscova. S-a hotărât, aşadar, să-l elimine definitiv. Acuzat de spionaj în favoarea imperialiştilor, Lucreţiu Pătărşcanu a fost condamnat la moarte şi executat împreună cu Remus Koffler, un activist mai puţin cunoscut. Spre deosebire de ritualurile obişnuite în procesele de la Moscova, şedinţele au fost secrete. Pătrăşcanu nu s-a recunoscut vinovat şi a înfruntat curajos tribunalul şi pe co-acuzaţii sau martoriii care acceptaseră - sub tortură - să facă jocul odios al autorităţilor comuniste. Lui Belu Zilber, apropiatul său prieten, hotărât să se salveze de torturi şi - prin urmare - să confirme acuzaţiile aduse lui Pătrăşcanu, acesta i-a strigat: ”Monstrule!”

Înscăunat în fruntea partidului, Nicolae Ceauşescu a primit multe memorii în legătură cu odiosul proces”. (Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român)
 

Capitolul 7

Victorie otrăvită

În România, acasă la Dej, se organizase un fel de celulă de urgenţă. Erau prezenţi gazda - Gheorghiu-Gej, Alexandru Drăghici şi Corneliu Mănescu. Era multă nervozitate, o atmosferă febrilă, Dej voia să ştie cum merg lucrurile, cum reacţionează chinezii la prima vizită de stat; delegaţia era condusă de şeful guvernului, Ion Gheorghe Maurer; din delegaţie mai făceau parte Chivu Stoica, Emil Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu. Informaţiile veneau prin cifru, iar cifrul era descifrat de funcţionarii lui Drăghici. Acesta smulgea telegrama din mâna celui care era de serviciu şi o punea în faţa lui Dej. Ceilalţi îi urmăreau reacţiile pe chip, frecându-şi mâinile; uneori zâmbeau , alteori dimpotrivă, după cele ce vedeau pe faţa magistrului.

Capitolul 6

Mărturia cea de pe urmă a Anei Pauker

Ochii şi surâsul ambiguu al fostului său şef îi sfredeleau cugetul lui Nicu precum acul cizmarului; îl aruncau în braţele afurisitei îndoieli. Fără surâsul dispreţuitor al lui Bodnăraş, Nicu ar fi rămas pe viaţă cu încredinţarea că, citându-l pe Lenin pentru a-l încrimina pe Ioşca Chişinevschi se ridicase în slava plenarei.Niciunul, însă, dintre participanţi, cu excepţia fostului său şef, nu băgase de seamă întoarcerea sa cu 180 de grade în chiar chestiunea fundamentală a zilei: aveau sau nu membrii Biroului dreptul de a discuta între ei, separat, în afara Biroului, problemele de partid? Era sau nu fracţionism o asemenea faptă? În urmă cu un an i se alăturase lui Bodnăraş, susţinând la rândul său că a interzice membrilor de partid să discute între ei probleme de partid ar fi cum ai interzice omului dreptul de a respira; după un an, cedase automatismului, alegând cealaltă faţă a medaliei şi luându-l martor pe Lenin. O confirmare a Anei precum că Ioşca Chişinevschi a fost cârtiţa Moscovei în partidul lor ar fi atenuat blasfemia, ferindu-i orgoliul de obsesia că şi el poate greşi şi, implicit, de reproşul mut al lui Bodnăraş.

Capitolul 5

În februarie 1956, la nici trei ani de la moartea lui Stalin, Hruşciov, noul lider de la Kremlin, lansează un raport secret privind crimele şi abuzurile comise de idolul comuniştilor; raportul a fost distribuit la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), într-o şedinţă cu uşile închise; delegaţiile străine au fost informate ulterior despre conţinutul raportului, solicitându-se păstrarea caracterului secret al informaţiilor împărtăşite. Erau invocate, printre aletele, represiunea împotriva membrilor de partid, cultul persoanei lui Stalin, violarea principiului conducerii colective, luarea deciziilor într-o manieră tiranică, fără informarea Biroului Politic.
 

Zeci de mii de lei din fonduri publice varsate in conturile Asociatiei Tinerilor Maghiari din Covasna, condusa de Nemes Elod, angajatul CJ Covasna!

Directorii sovini ai unor institutii publice din Covasna si Harghita continua sa ii discrimineze pe romani chiar si dupa ce au fost sanctionati de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii!

- Mă crezi prost, Maher sau ce? De ştiam că-i ditai prim - ministru’ îl tratam cu şut în dos îl tratam. Pe urmă ne socoteam noi. Da’ cum? N-am ştiut. Cum să spun c-am ştiut dacă n-am ştiut?
- Te-mbraci imediat, ordonă Maher, şi te duci la Guvern să recuperezi cecul.
- Ca să vezi! Mă-mbrac şi mă duc... Mai ales c-am rămas cu datorie am rămas. Mă-mbrac şi mă duc.
- Dacă aud c-ai făcut vreo prostie pe-acolo, îl avertizează Maher, înapoi nu mai calci. Nu te contrazici cu nimeni!
Cu nimeni, Maher. Ce treabă am eu să contrazic politic un picior bine ţintit în dos? Îl aplic şi asta-i tot.
 

- Democraţia asta au învăţat-o de la slavii ruşi au învăţat-o. Unde nu contează dacă eşti circumcizist sau nu, protestant sau catolic, femeie sau bărbat, copil sau bătrân, contează doar să fii ortodox contează. În schimb, evreii i-au învăţat comunismu’ pă toţi pă la care au tras. Ei au chestia asta: inventează multe lucruri frumoase inventează, da’ numa’ pentru alţii le inventează. Ei au inventat şi Fondu’ ăsta. Da’ tot aşa, nu pentru ei. Chiar pentru bunu’ nostru Iisus. Tot ei l-au născut, da’ pentru europeni l-au născut. Comunismu’ a-mpins în faţă KGB-u, creştinismu’ Inchiziţia şi Fondu’ tranziţia... Domnu’ Dorin, nu-i arătaţi domnişoarei circumcizia, căci nu ea e de vină. Ci sămânţa. Sămânţa e de vină.

- Să înţeleg din ce spuneţi că nu regretaţi fapta comisă?
Oscar ezită câteva clipe. Eşuează în efortul de concentrare şi zice:
- Nu prea pot să-mi dau seama acum. Am fost luat în grabă: conferinţe de presă, reporteri, radio, dumeavoastră acum. Când să-mi fi dat seama? Dacă ar fi să răspund pe loc aş zice că nu. Da’ poţi să ştii? Puneţi-vă în locul meu. Neam de neamul meu n-a fost vedetă de televiziune. Şi n-am fost nici noi fitecine. Bunicul din partea mamei a fost gropar. A îngrăşat pământul strămoşesc cu vreo trei sferturi din locuitorii comunei.

- Olguţa? Olguţa nu s-a putut dezice de... indică, folosindu-se de degetul mare, locul din spate, sus, spre volumele lui Lenin... O ştii. Iute ca oţelul. S-a înscris în partidul Revoluţione... şi nu mai ştiu cum, pe scurt, Rî. A. Hî. A.Tî. Adică RAHAT. Şi a plecat în Kurdistan cu mai multe tovarăşe din organizaţie. Au deschis acolo un bordel pentru armata de eliberare naţională. Îmi trimite şi mie câte-un bănişor. Cu salariu’ de poliţist nu te poţi întreţine în servici dacă vrei să-l faci ca la carte.

 - Nu mă ameţi, puştiule, refuză Maher orice deviere de la gândul care-i gâdilă orgoliul. Nu de bani e vorba acum. Ai bani, ai carte, nimic nu-i scump. Am să vă spun eu una nemaipomenită, îi anunţă el înfoindu-se. Nişte savanţi de-ăştia, ruşi, au făcut o descoperire de miliarde. Toate geniile omenirii s-au născut din mame sub 29 de ani şi din taţi cu vârste cuprinse între 30 şi 35 de ani. Einstein, de pildă, mă-sa când l-a fătat avea 21 de ani şi tat-su 32.

În camera ei, Georgeta înoată într-o mare de ziare şi reviste. Fotografiile cu Dorin şi Georgeta se lăbărţează pe pagini întregi: primul hărţuitor sexual, prima hărţuită sexual a ţării; titluri cu litere de-o şchioapă: România - înaintea Bulgariei; România în rând cu lumea civilizată!... Telefonul sună ca în gară; solicitările pentru interviuri nu mai contenesc.