„Ca să scape de comunişti, românii au votat PSD-ul; ca să scape de hoţii din PSD au votat PNL-ul; ca să scape de hoţii din PNL au votat PDL-ul. Şi acum, ziceţi voi, ca să scape de hoţii din PDL trebuie să voteze înapoi cu hoţii din PSD + PNL?”. Acesta este mesajul pe care Nicolae Cristache l-a primit, alături de o întreagă listă, pe mail, zilele trecute, de la prietenul său Andu.

Concluzia diversionistă: să rămână Băsescu, cel puţin ne asigură stabilitate.

Şi s-a enervat, şi l-a durut. Iată ce i-a răspuns, în formă bruta, fără nicio exigenţă vizavi de forma literară: (Talida Covaci)
 

Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare, luni, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul "Trofeul calităţii", în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

„Conducerea Statului Major General a luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii, privind soluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă".
 

Avand in vedere prognoza meteo care anunta scaderea drastica a temperaturilor din urmatoarele ore, Primaria Capitalei, prin Directia Generala de Asistenta Sociala pune la dispozitia persoanelor fara adapost 224 de locuri (cu posibilitate de suplimentare) in centrele sociale de urgenta.

După ce au tot evaluat-o aproape o jumătate de an, inspectorii ANI (Agenţia Naţională de Integritate) au ajuns la concluzia că Daniela Niculae, funcţionar la primăria Popeşti - Leordeni, este incompatibilă. Din două - una: fie oamenii de la ANI nu-şi fac treaba cum trebuie, fie nu-şi fac treaba cum trebuie. Altfel, ori ar fi constat această incompatibilitate atunci cînd au ajuns la concluzia că funcţionara „are” bube în declaraţia de avere, ori ar fi cîştigat procesul intentat de Niculae cu această ocazie.

Bani (cît mai mulţi) şi sex. Acestea sînt singurele lucruri care par să-i preocupe cu adevărat pe slujitorii Bisericii. Nu ştiu dacă de peste tot, dar la puzderia cazuri aduse la lumină pînă acum, iată, presa mai adaugă, azi, încă două.

Condiţiile meteorologice nefavorabile îngreunează circulaţia rutieră. Din acest motiv, efective sporite ale Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov acţionează pe toate drumurile naționale, județene și comunale pentru fluidizarea circulaţiei, deszăpezirea şi deblocarea drumurilor.

Capitolul 16

„A zis, pesemne oamenii sunt altceva decât am crezut şi decât am vrut eu să fie. Ne-am întors la vilă; a urcat, dar n-a zăbovit, a venit la mine, a dat mâna cu mine şi a zis: Suzană, mâine dimineaţă vii să-mi faci bagajul! Da, tovarăşe Ceauşescu, i-am spus şi tovarăşei că vin. Da, dar nu veni aşa de dimineaţă, pe la nouă - zece. A plecat, a dat mâna cu mine, şi-a luat la revedere, s-a dus până la colţ, la anexe, s-a întors, a mai dat o dată mâna cu mine: poate mâine nu ne vedem! Chiar aşa mi-a zis. Şi a plecat”.
 

Părea să aibă vârsta lui Napoleon în bătălia de la Toulon. Şi-un nume imposibil: Gheorghe Alexandru. Căci sună ca şi cum ai zice Gicu Hitler. Şi totuşi a fost aplaudat. Era în studioul Antenei 3, la emisiunea lui Mihai Gâdea: uniformă de gală, gulerul cămăşii - impecabil, lauri pe cozorocul caschetei; un falnic şi drăguţel ofiţer al armatei române, ca să mă păstrez în coordonatele numelui. Şi-a zis, contrazicându-l pe purtătorul de cuvânt al Armatei: comandantul meu suprem, conform Constituţiei României, este poporul român;

Aseară, moderatoarea a fixat oglinda obiectivului de filmat în faţa lui Cristian Tudor Popescu şi, tutuindu-l, căci erau prieteni, i-a zis: vorbeşte despre tine. Iar el, privindu-se, s-a făloşit şi s-a descris cum a crezut el că este sau cum ar fi vrut să pară că este. Şi, la sfârşit, a spus că în ultima vreme se vede pe sine, cel care a fost, şi încă mai mult de atât, pe cel care începe să se schimbe îmbătrânind şi că nu-i place ceea ce vede.

Ortopedul meu este un om milos. Şi-a închinat viaţa patrupedelor betege; şi-a adunat în curtea sa zeci de câini şchiopi. L-a parafrazat pe Stalin şi a afişat la intrarea în bârlogul său bannerul cu vorbele „Câinele, cel mai preţios capital!” Şi-odată, în faţa curţii sale a oprit un Ferrari roşu, din care a coborât o duduie pe tocuri, cu o pelerină violet peste colanţii galbeni, şi-un dalmaţian, în alb-negru, de mărime medie, în lesă. Şi-un fund nu excesiv de civil. Imagine de ilustrată în culori asortate cu mult gust. Şi-a prins drag ortopedul meu de combinaţia de culori şi a trecut să colecţioneze dalmaţieni, cockeri, dobermani şi banii toţi au translatat de la câinii, cel mai frumos capital, la rasele domneşti.

Iată, dau năvală pescuitorii în ape tulburi. Un nebun spune: eu sunt Napoleon. Un alt nebun zice: Napoleon sunt eu. Ziaristul întreabă: cine are dreptate, domnu’ doctor? Doctorul răspunde: niciunul, Napoleon sunt eu! Aşadar, PDL-USL , egal mizerie. Niciunul nu e Napoleon. Napoleon sunt Aurelian Pavelescu (PNŢCD), Cozmin Guşă (aventurier), Bogdan Naumovici (cel care militează pentru cianură la Roşia Montană), Valentin Stan (frustrat), Elena Udrea (ideolog de budoar) şi alţii ca ei. Ei prepară noul Napoleon care salvează România.

Capitolul 15

... Scăzuse tonul, acum la urmă o lăsase mai moale; pe măsură ce trăirile sale se intensificau, Tanţa era tot mai puţin prezentă la ele; asculta cu capul în podea, fetiţă cuminte, dar gândurile nu-i erau acolo; şi ceva cumplit, nou şi atât de grav, încât niciodată, chiar niciodată nu trăise ceva mai grav în viaţa lui, se petrecea cu Nicu acum, simţind-o pe femeia asta inteligentă depărtându-se în timp ce în el înflăcărările suiau tumultuos; trăia între ciocan şi nicovală şi doar el ştia asta, toţi ceilalţi din jurul lui nu înţelegeau sau nu voiau să înţeleagă şi credeau că toate merg în lume la fel ca şi înainte.

_{Am spart găoacea. Nimic din ce-a fost nu va mai fi cum a fost. Dacă Opoziţa crede însă că se apropie ceasul victoriei sale s-ar putea să se înşele. Se încarcă de o misie, pe care s-ar putea să n-o poată duce. Evenimentele de ieri mărturisesc, obscur dar profund, că am avut de-a face cu o revoltă anticapitalistă. Dacă Puterea speră în uitarea poporului şi-n fraudarea alegerilor, iluzia o poate arunca în gesturi necugetate şi-n lupte de stradă.}

Înainte de a mă naşte, Dumnezeu a venit la mine cu doi gardieni ai săi şi un metronom. Unul dintre gardieni, cel gras, a pus metronomul în mişcare: 5...3...2... La 2, metronomul s-a defectat şi a trebuit să mai aştept; Dumnezeu nu înjura, fiindcă ar fi trebuit să-njure de dumnezei şi nu se cădea. În sfârşit: ... 1... start!

Revolta mea, intempestivă, a fost contrazisă de oameni cu sânge rece. Foarte rece. Aceştia spun că, în realitate, ar fi vorba de o victorie a protestatarilor, fără de care Băsescu nu i-ar fi cerut lui Arafat întoarcerea la muncă. Am fost pe cale să le dau dreptate, dar mi-a fost imposibil să merg până la capăt. Ca să fiu înţeles: domnul Arafat a fost, public, pus la l colţ de preşedintele României, botezat stângist, şi în fel şi chip.

Capitolul 14

Ceauşescu îl vedea pe Dumitru Popescu poreclit Dumnezeu, privatizat, imaginându-se patron peste un concern de presă şi edituri şi cum, ascultând comanda pieţei, ar fi înlocuit în librării cărţile serioase pentru a o vinde pe fata asta, Sandra Brown; lui Maurer i-ar fi sticlit ochii la atâta pădure de vânătoare şi castele, şi cabane, şi hanuri; Chivu ar fi adormit cu ochii deschişi pe plaja cu fete goale din Miami... Şi toţi, fără deosebire de vârstă sau crez, îşi schimbau culoarea sufletului cum se schimbă culoarea apei din paharul în care laşi o picătură de cerneală. Dar Leana, se întreba, Lenuţa cum ar reacţiona?...
 

Domnule Arafat, aţi fost dat afară; ca un lucru care merită umilit şi scuipat; unde vă întoarceţi? Pentru o clipă aţi ţinut aprinsă flacăra demnităţii noastre, a românilor; vă bateţi joc de ea? Cum să telefonaţi ca să fiţi reprimit unde aţi fost alungat pe scări? Aiureala că luptaţi din interior, nu mai e luată în seamă nici de românii naivi, nici de sirienii dvs. utopici. Ca să reformaţi ce? Reformaţi un partid care n-are niciun scrupul? Îl salvaţi de la înec, ca să obţineţi ce?

Un ins cu multă carte şi minte puţină a zis, scărpinându-şi barba deasă, neagră şi potrivită la frizer de lux, că manifestaţiile din pieţele ţării nu sunt reprezentative; adică, ce înseamnă o mie de indivizi într-o capitală cu peste 2 milioane de locuitori sau cinci sute de nemulţumiţi într-o localitate cu peste patru sute de mii de suflete? Deci, ce mare brânză ar fi manifestaţiile astea?

E miezul nopţii. Centrul Bucureştilor arde. Arde şi imaginaţia bărbatului care, în faţa unui pahar cu whiskey, priveşte încântat spectacolul rebeliunii început, experimental, în Piaţa Universităţii. Şi-odată cu el, priveşte toată ţara, care nu înţelege nimic. Cine se luptă cu cine? Şi de ce? Ca să obţină ce? Bărbatul alege trei cuburi de gheaţă, le lasă s-alunece pe marginea paharului pe care-l umple apoi cu băutura sa preferată. Îşi omagiază geniul. Imaginile de la televizor înspăimântă firile slabe; în 1990, astfel de imagini i-au securizat lui Iliescu fotoliul de la Cotroceni: oamenii au ales atunci stabilitatea; poate, cine ştie, el încearcă.

Capitolul 13

Odată, vorbea cu nişte aromâni, erau sub nişte copaci şi-o păsărică s-a murdărit pe şapca lui; şi-a scos şapca de pe cap şi dacă şi-a scos-o a rămas cu ea în mân;, uitase de ce-o scosese. A traversat localitatea cu şapcă-n mână, oamenii îşi descopereau şi ei capul şi se-nclinau în semn de salut.Ţi-e cald, l-a-ntâmpinat Leana acasă, ce ţii şapca aia-n mână? Omule, nu putem trăi aşa, a zis, te nenoroceşti, iar eu nu mai rezist... tu-i crezi pe-ai tăi, nu te-am înşelat...
 

Demiterea lui Raed Arafat de la Ministerul Sănătăţii era programată încă de anul trecut. Fie că, aşa cum se afirmă în unele medii de presă, a refuzat să candideze la Primăria Capitalei din partea UNPR, fie că a fost vorba doar despre împotrivirea făţişă la noul proiect de Lege a Sănătăţii, sigur e că a reuşit să-l supere pe „marele şef” de la Cotroceni. Iar asta, aşa cum s-a demonstrat în nenumărate rînduri, NU se iartă.

Treptele eroismului au un sfârşit: moartea. Printre cei care le-au urcat, conştiinţa mea l-a reţinut pe Jan Palach, studentul ceh care şi-a dat foc în piaţa publică pentru a atrage atenţia lumii asupra tragediei patriei sale după invazia rusă în 1968. În semn de omagiu, un astrolog a botezat o stea cu numele său.

Schema reformei în sănătate gândită la Cotroceni arată astfel: angajatorul plăteşte, angajatul plăteşte; circa 11 procente din salarii curg în sănătate. Suma o adună Fiscul. Modalitatea? Se reţine direct la angajare. De aici, banii trec la dispoziţia şefului CNAS şi a ministrului Sănătaţii. Omul din fruntea Fiscului este numit de Cotroceni. Şeful Casei Naţionale de Sănătate şi ministrul Sănătaţii sunt, la rândul lor, numiţi de Cotroceni.

Bişniţarul este o vieţuitoare care-şi face culcuş în opulenţă; pe treapta ultimă de jos, dar în opulenţă; simte ca nimeni altul bogăţia şi şansa de a o parazita. Dacă e marinar, face comerţ clandestin cu blugi şi casetofoane; dacă e senator, îşi vinde votul; dacă e preşedinte de ţară, îşi vinde poporul - partea covârşitoare a acestuia.

Capitolul 12

Apropierii româno-chineze, tot mai evidente, Moscova i-a răspuns prin concentrări de trupe şi manevre în sudul URSS şi prin critici la adresa României, apărute în presa din ţările-satelit. În memoriile sale, Henry Kissinger relatează că în acea perioadă sovieticii declanşaseră un adevărat „război al nervilor” împotriva României. În căutarea unui răspuns, Nicolae Ceauşescu efectuează, între 1-24 iunie 1971, vizite în China, Coreea de Nord , Vietnam şi Mongolia. Discuţiile purtate cu preşdintele Mao şi Kim Ir Sen l-au încurajat să adapteze politica Bucureştilor la aceea a Chinei şi Coreei de Nord. Modelul chinez şi nord-coreean erau întemeiate pe un regim autoritar, axate pe cultul liderului suprem. Vizita în Orientul Îndepărtat a marcat o cotitură în politica României, ilustrată în convorbirile purtate cu scriitorii la Neptun şi în apariţia „tezelor din iulie”*.

Capitolul 11

Armata română condusă de ministrul Armatei, Ion Ioniţă, era pregătită ideologic, în punctele ei de comandă, pentru a accepta ideea unei intervenţii ruseşti în România, la fel ca în Cehoslovacia. Până azi, nimănui, nici prin capul Securităţii, nici prin al devoratorilor de arhive, al neo-paraziţilor istoriei, nu a pătruns bănuiala că instructajul secret făcut de ministrul Armatei nu era urmarea indicaţiei confidenţiale a lui Ceauşescu. Întrebarea era: de ce, totuşi, ruşii n-au trecut la aplicarea ei; unde a mers mia, ar fi mers şi suta.
 

Ultimele capitole din romanul lui Nicolae Cristache, „Un erou blestemat - Ceauşescu, altfel”.

CCN A DAT IN JUDECATA PRIMARIA CLUJEANA pentru refuzul abuziv de a furniza informatii de interes public pe tema infrastructurilor pentru utilizarea bicicletei.

Că psihicul cedează mai uşor de Sărbăori, cum spun psihologii, ori e vorba de cauze ceva mai puţin „eterice”, sigur e că şi acest an a debutat cu o serie de evenimente negative.