În mare, situaţia pare simplă: nu numai că “a cheltuit nejustificat 700.000 de euro, din banii publici, pentru a organiza Ziua Tineretului” şi încă “nu şi-a ispăşit păcatele”, dar procurorii DNA o acuză de abuz în serviciu contra intereselor publice; fals intelectual în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată; uz de fals în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, în formă continuată. De asemenea, procurorii anticorupţie i-au cerut ministrului de Justiţie să facă demersurile necesare pentru “încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice în calculatorul proprietatea Ministerului Tineretului şi Sportului utilizat de fostul ministru Monica Maria Iacob Ridzi, în vederea continuării cercetărilor în dosarul penal nr. 147/P/2009 în care s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 11.08.2009”. Concret, în perioada cînd era ministru, Ridzi ar fi încheiat două contracte pentru achiziţia de laptopuri, calculatoare, telefoane mobile, faxuri şi imprimante, cu două firme, dintre care una ar fi fost patronată de un lider PD-L din Găeşti, la preţuri de două ori mai mari decît ar fi fost normal.

Dacă lucrurile au stat aşa şi care este gradul de vinovăţie al fostului ministru, e treaba anchetatorilor să stabilească. Însă, aşa cum am spus deja, Monica Iacob Ridzi este doar o victimă. A sistemului şi, mai ales, a partidului. Dar şi a propriei naivităţi. Pentru că este soldat disciplinat şi, odată înrolată sub drapelul portocaliu, a înţeles că nu trebuie să mişte în front, că nu are voie să încalce regulile stabilite şi impuse de “cei mari”. Pentru că a crezut că prietenia pe care i-a aratat-o EBA este cheiţa fermecată ce deschide orice uşă. Iar dacă îndărătul vreuneia dintre uşi s-ar ascunde un balaur, cheiţa s-ar răsuci de la sine, cu iuţeală, înapoi, astfel încît balaurul să n-o poată atinge pe ea, Monica, nici cu răsuflarea. Aşa cum nu-i atinge pe nici unii dintre cei ajunşi în fruntea PD-L, deşi nu există macar unul care să nu fure, să nu mintă, să nu facă o mulţime de matrapazlîcuri...

Dintre toţi, doar pe ea a înhăţat-o în gheare balaurul numit DNA. Şi poate că nici asta nu s-ar fi întîmplat dacă Monica Iacob Ridzi nu ar fi fost transformată, brusc, în pion de sacrificiu. Era, probabil, singurul preţ cu care putea fi salvată Elena Udrea.