Aflu cu uimire şi admiraţie o veste bună: se dau prime. În România condusă de Guvernul Boc, cel care taie pensii speciale, reduce avantajele materiale ale şefilor de agenţii guvernamentale şi decimează cabinetele demnitarilor, iată că se poate ca angajaţii dintr-un minister să primească prime, chiar dacă nu este vreo sărbătoare în calendarul ortodox. Cel puţin aşa spun surse din acest minister, citate de Gazeta Sporturilor.
Nu ştiu ce lege specială îi dă dreptul doamnei ministru Plăcintă în vreme de criză să acorde prime angajaţilor din Ministerul Tineretului şi Sportului. Nu ştiu ce fonduri miraculoase a descoperit domnia sa la minister. Cu siguranţă voi afla, pentru că trebuie să învăţăm cu toţii ceva din lecţia aceasta desăvârşită de management.
Ce nu trebuie să învăţăm şi nici să tolerăm este lipsa de măsură şi echilibru. Spun asta referindu-mă la atâţia campioni care se luptă cu lipsa de fonduri pentru antrenamente decente, cu lipsa de bani pentru primele pe care le merită cu prisosinţă, cu scuzele celor din minister atunci când cer mărirea salariilor de la cluburi şi asociaţii aflate în subordinea celebrului deja Minister al Tineretului şi Sportului.
Îi uram succes la învestitură doamnei Plăcintă. Speram într-un tratament mai inspirat al sportului şi al sportivilor. Mă bucur că astăzi recompensează angajaţii ministerului, poate că într-adevăr merită. Dar cum explică asta sportivilor, campionilor săraci ai ţării ăsteia?
Aştept explicaţii din partea doamnei ministru, pe care le voi primi cu siguranţă, pentru că îi voi adresa o interpelare pe acest subiect important. Nu ar fi lipsit de interes să facă şi gestul demn de a renunţa la prima pe care doamna ministru şi-a acordat-o, din dragoste de echitate>>.

Demersul de astăzi al Alinei Gorghiu nu este singular. E foarte posibil, însă, ca nici unul dintre puternicii zilei, să nu „îl observe”, aşa cum s-a întîmplat şi alte dăţi. Pentru că cei care au pîinea şi cuţitul ştiu că nimeni nu le poate face nimic. Iar „sancţiunea” aplicată cu ştampila de vot tinde să devină utopie cîtă vreme numărul românilor care merg la urne scade constant şi sigur.