Orbirea de credinţă
Există un tip de oameni care este greu de crezut că sunt aievea. Ne-am obişnuit să asociem ateismul cu comunismul şi, din păcate, nu doar acesta este cel care a căutat să distrugă credinţa în Dumnezeu.
Am cunoscut de curând un mare savant care vorbea preţios, cu gesturi studiate, mai ales în faţa presei, care susţinea că evoluţia şi nu creatia a facut lumea actuală. După spusele lui, academicianul este complet ateu.
Această formă occidentală asociază, într-un astfel de context, societatea capitalistă dezvoltată cu ateismul ştiinţific. Iată că acum contrariile comunism şi capitalism au realizat ceva în comun: negarea religiei şi negarea lui Dumnezeu.
Cunoscutul savant, cu gesturile şi vorbele pretioase, nu părea decât o marionetă detestabilă care susţinea teoretic o societate în care mallurile şi supermarketurile sunt temple şi biserici ale consumismului.
Orbirea de care dă dovadă savantul este urmarea acestui consumism. Căuta să explice doctrinele creştine prin argumente ştiintifice şi istorice care nu stateau de loc în picioare, dar care i-ar fi bucurat mult pe Engels, Marx, Lenin, Stalin şi compania.
De Dumnezeu te apropii cu sufletul. Cum va explica însă savantul vindecările reale miraculoase, aprinderea luminii Sfinte de Paşte în biserica Sfântului Mormânt, cum va explica atâtea şi atâtea minuni care se petrec în toată lumea creştină?
Am rămas foarte neplăcut impresionat de orbirea de credinţă şi obtuzitatea unui mare savant închipuit care crede că poate să explice orice.
Adevărul este că dacă nu Îl ai pe Ilsus în inima ta nu IÎ ai nicaieri. NU poţi să vezi minunile Lui deoarece ochii tăi nu pot să vadă şi mintea ta nu poate să înţeleagă.
Marele savant părea un fel de păpuşă orgolioasă care se băga pe locul intîi în faţa presei ca sa îşi expună teoriile anticreştine, gesticulând parca tras de sfoară de stăpânii săi nevăzuti.
Vai vouă cărturari şi farisei făţarnici… !
