EPURAREA ETNICĂ A ROMÂNILOR DIN COVASNA/Azi - Casa de Cultură a municipiului Sfântu Gheorghe
Casa de Cultură a municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna: 100% angajaţi maghiari, 100% proiecte culturale pentru maghiari şi în limba maghiară, 100% fonduri publice!
Românii din Covasna si Harghita sunt epuraţi etnic de către majoritatea maghiară, cea care controlează politic, economic şi administrativ zona celor două judeţe. În sprijinul afirmaţiilor mele vin zecile de cazuri în care românii lipsesc din instituţiile publice sau în care fondurile publice sunt alocate pentru a a finanţa exclusiv programele comunităţii maghiare.
Să luăm exemplul unei instituţii publice din Sfantu Gheorghe: Casa de Cultură municipală (foto galerie), aflată în subordinea Primăriei Sfântu Gheorghe şi,deci, finanţată din fonduri publice.
Pagina de internet a Casei de Cultură, varianta în limba română, arată limpede cu ce se ocupă şi cine sunt anagajaţii acestei instituţii de cultură din judeţul Covasna. Lista angajaţilor este cât se poate de clară: niciun român nu este (şi nici nu va mai fi vreodată) anagajat aici. De asemenea, activităţile aşezământului sunt conduse exclusiv de către maghiari şi sunt orientate exclusiv către publicul de limbă maghiară. Crede cineva că la aceste activităţi se vorbeşte altă limbă decât cea maghiară sau că cei care conduc destinele acestei instituţii sunt interesaţi sa promoveze ceva şi în limba română?
Citez doar câteva afirmaţii prezente pe pagina de internet a acestei instituţii de cultură din judeţul Covasna, aflată în totalitate sub controlul şi la dispoziţia comunităţii maghiare din Sfântu Gheorghe:
- Cu referire la Corul bărbătesc maghiar aflăm ca "Începând din decembrie 1989 corul are din nou libertatea de a cânta fără constrângeri, de a se dezvolta şi a-şi îmbogăţi repertoarul în special cu cântece religioase şi piesele compozitorilor maghiari. Trebuie să mărturisim însă, că această perioadă este şi cea a îmbătrânirii. Puţini sunt tinerii de azi care ni s-ar alătura voluntar - iar renumitul Cor Bărbătesc Maghiar ar avea mare nevoie voci noi". (Nota mea: adică după 1989 s-au putut manifesta exclusiv în limba maghiară pentru că nu i-a mai deranjat nimeni, de unde pînă atunci erau obligaţi să aibă şi bunul simţ de a folosi şi limba română!)
- Formaţia de muzică populară are urmatoarea componenţă:
Gábor Molnár – vioară
Előd Harkó – violă
Benedek Pop – ţambal
Csaba Miklós – acordeon
Zoltán Timár – contrabas
Fără comentarii.
- Ansamblul de dans popular „Fenyőcske”
În Bazinul Carpatic, aici în Ţinutul Trei Scaune dansul a devenit extrem de important prin rolul său de formare a comunităţii, mulţumită căruia conştiinţa naţională s-a reevaluat, s-a întărit din nou.
În cadrul acestei mişcări, la înfiinţarea sa în ianuarie 1992, ansamblul de dans popular „Fenyőcske” şi-a asumat rolul de a păstra şi promova tradiţiile secuilor din Transilvania. Tezaurul coreografic al ansamblului provine din Ţinutul Trei Scaune, Depresiunea Ciucului, Odorheiu Secuiesc, Valea Nirajul, Valea Mureşului, Ţara Călatei. Ansamblul prezintă tradiţiile de dans popular maghiar ale diferitelor regiuni din Bazinul Carpatic îmbogăţind repertoarul cu dansurile populare ale naţiunilor cu care conlocuim (români, saşi).
Ansamblul a evoluat la numeroase întâlniri ale ansamblurilor de dans popular din ţară, din Ungaria şi Slovacia, aducând acasă multe premii. Spectacolele ansamblului sunt acompaniate de formaţia de muzică populară „NÓTÁZÓ”.
- Clubul Presei “Holló Ernő”
Cuvântul “presă” din denumirea clubului poate induce în eroare: mulţi s-ar gândi că acest club al presei este exclusiv pentru ziarişti, lucrători în presă sau scriitori, deşi nu este aşa. Clubul Presei „Holló Ernő” încearcă realizarea comunicaţiei sincere şi schimbul de opinii între actualii şi posibilii cititori şi lucrătorii presei, redactori, editori şi manageri. De la înfiinţarea lui din 2006 februarie Clubul Presei „Holló Ernő” a organizat 75 de întâlniri. Deşi este foarte complicat organizarea unor întâlniri cu edituri, studiouri mai ales cu cei din oraşele mai îndepărtate, am găzduit mai mult de patruzeci de edituri şi studiouri, pe unii chiar de mai multe ori în cei trei ani şi jumătate. Am avut ca invitaţi cinci edituri din Cluj Napoca (Szabadság, Művelődés, Korunk, Krónika, Magyar Kisebbség), trei din Miercurea Ciuc (Hargita Népe, Csíki Hírlap, Székelyföld), câte două din Odorheiu Secuiesc, Tîrgu Mureş şi Tîrgu Secuiesc Udvarhelyi Híradó, Polgári élet, respectiv Népújság, Látó, iar din apropiere Székely Hírmondó şi Székely Újság). Am găzduit şi trei staţii de radio din Sfîntu Gheorghe: Sepsi Rádió, Régió Rádió şi Sláger Rádió, precum şi lucrătorii postului local de televiziune. Alţi invitaţi: redactorii, scriitorii ziarelor, magazinelor Cimbora, Történelmi Magazin, a Kovakő, Observatorul de Covasna, Brassói Lapok din Braşov, Erdővidék din Baraolt, Gyergyói Kis Újság din Gheorgheni, Csernátoni Füzetek, Új Magyar Szó din Bucureşti, Várad és Erdélyi Riport din Oradea. Am invitat mai multe persoane recunoscute, prezentatori şi scriitori din presa şi mass-media naţională – ne-au onorat prin prezenţa lor Domokos Géza, Sylvester Lajos, Bogdán László, Márkó Imre, Flóra Gábor, Szekeres Attila, Kisgyörgy Zoltán, Fekete Réka, Ferency Csaba, Bíró Béla, Ambrus Attila, Willmann Walter, Erdély András şi mulţi alţi. Erau printre invitaţi Tömöry Péter, Kovács László, Hlavathy Károly, Váry O. Péter, Haszmann Pál Péter, Bányai Éva, Ágoston Hugó, Szonda Szabolcs, Ferenczy Lajos Tibor, Kisgyörgy Tamás, Farczádi Botond, Gajzágó Márton, Péter Sándor, Kuti János, László Károly, Gazda Zoltán, Dali Sándor, Botos Ferenc, Hecser László, Jártó Kocsis Edit, Bálint Ferenc, B. Kovács András. Clubul a fost denumit de primul lider al său Magyari Lajos, poet, scriitor, colaborator la cotidianul Háromszék. Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor Maghiari din România şi managerul-redactorul-şef al ziarului Brassói Lapok: Ambrus Attila a menţionat de mai multe ori că Clubul Presei „Holló Ernő” este singurul club maghiar al presei cu funcţionare continuă. Opiniile, aşteptările, mulţumirile şi obiecţiile participanţior se pot afla din înscrierile în cartea de oaspeţi a clubului, dintre care vom publica câteva cu menţiunea că toată lumea are acces la cartea de oaspeţi.
Dacă aşa se raportează comunitatea maghiară din cele doua judeţe la românii care mai trăiesc acolo, putem doar să ne imaginăm cum se vor raporta ei dacă statul român ar recunoaşte un statut de autonomie teritorială al acestei zone.
Fără nici cea mai mică urmă de bun simţ şi respect faţă de românii din cele două judeţe, autorităţile publice locale din Covasna şi Harghita finanţează aproape în totalitate doar proiecte culturale destinate maghiarilor, românii primind pentru proiectele lor sume derizorii, egale cu cele pe care "liderii" maghiari le cheltuiesc la o cină întrun restaurant mai select.
