Sentinţa a avut, iar, dreptate. APADOR - CH confirmă
În articolul „Guvernul ne mai pune o dată pumnu-n gură”, semnalam că a crescut îngrijorător numărul legilor pe care Guvernul îşi asumă răspunderea ori le promovează prin ordonanţe de urgenţă, făcînd astfel inuitlă existenţa Parlamentului. Afirmaţia a fost confirmată de APADOR - CH, care îşi exprimă îngrijorarea faţă de această procedură printr-un comunicat de presă.
„APADOR-CH îsi exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea excesivă a procedurii angajării răspunderii Guvernului, prin care este eludat sistematic rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare în România.
Astăzi, 18 aprilie 2011, Guvernul îsi angajează răspunderea în faţa Parlamentului pentru Legea de uniformizare a salariilor din învătământ în anul 2011 şi pentru Codul de dialog social, după ce Codul civil, Codul penal, Codul muncii, Legea educatiei nationale, Legea salarizării unice, Legea reorganizării administratiei publice, Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi proiectul de Lege privind aplicarea acestui act normativ în anul 2011, precum si programului de măsuri care vizează reducerea deficitului bugetar şi susţinerea activităţii economice au fost adoptate prin aceeasi procedură.
Utilizarea sa repetată denotă ignorarea, de către Guvernului României, a principiului separatiei puterilor în stat si a rolului său constitutional de autoritate executivă, nu legislativă. Angajarea repetată a răspunderii Guvernului vine în continuarea unei alte practici abuzate de guvernele succesive ale României, cea a legiferării prin intermediul ordonantelor de urgentă. Astfel, numai în perioada 1 ianuarie - 14 aprilie 2011, au fost publicate în Monitorul Oficial al României 36 de ordonante de urgentă.
Actuala situatie bugetară, economică si socială a României nu poate constitui un pretext pentru a submina fundamentele constitutionale ale statului. De aceea, APADOR-CH solicită Executivului să pună capăt imediat acestor practici si să revină la procedura normală de legiferare, eventual în regim de urgenţă acolo unde se impune”.
