Abuzuri politienesti in lant

„Virtelnita” lui Sidor Filipoi, politist si campion national la skandemberg, a inceput sa depene in noaptea de 10/11 februarie 2009. Atunci, masina agentului principal Adrian Macrinel Milu, sef de post in comuna Sandulesti, din judetul Cluj, a luat fost incendiata. O mina necunoscuta turnase motorina sub ea si a scaparat bricheta. E drept ca autoturismul avea o virsta respectabila, adica avea peste 20 de ani, dar era a omului. Unde mai pui ca omul era si politist? Si nu un politist oarecare, ci ditamai seful de post, care, printre altele, avea in responsabilitate directa solutionarea cauzelor judiciare. Ancheta derulata de acesta a fost atit de fructuoasa ca dupa aproape doua luni se afla in acelasi stadiu ca la inceput: autori necunoscuti.
„In tot acest timp, continua Sidor Filipoi (la vremea respectiva adjunct al lui Milu), eu am ajutat cit am putut. Am luat declaratii, am facut verificari... Ma rog, cam tot ce se poate. Si asta in conditiile in care incendiul s-a produs noaptea, cind eu eram acasa si am fost anuntat abia dimineata, pe la ora 7.00”.

Incepe tortura

Vazind ca nu poate sa dea de urma autorului, agentul principal Milu a gasit „suspectul de serviciu”. „Tap ispasitor” l-a denumit revista Pro Lex, prima care a prezentat acest caz. <<In lipsa de suspecti, ofiteri din cadrul I.P.J. Cluj "s-au luat" de adjunctul sefului de post, politistul Sidor Filipoi, sugerand ca ar cunoaste persoanele care ar fi provocat incendiul, drept pentru care l-au audiat (fara avocat sau lider de sindicat) in data de 01.04.2009 timp de sase ore>>, scrie Pro Lex.

„De fapt, de unde pina la venirea sefului de post eram unul dintre cei mai bine vazuti politisti pentru ca aveam printre cele mai multe dosare solutionate, acum parca toti sefii se racisera fata de mine. Iar de cind cu incendiul, mi se reprosa mereu ca il cunosc pe autor, dar nu vreau sa fac nimic. Il banuiau pe unul caruia in doi ani si jumatate ii facusem cinci dosare penale pentru furturi. E drept ca in timp m-am mai intilnit cu el, dar intotdeuna din motive profesionale. Niciodata nu am baut macar un suc impreuna. Eu nu as putea sa fiu prieten cu un asemenea om, mai ales dupa ce am aflat tot ce am aflat despre el in timpul anchetelor. Dar nici dosarele, nici altceva nu a contat. Pe la sfirsitul lui martie si inceputul lui aprilie am fost anuntat sa ma prezint in birou la domnul comisar Bumb Alexandru, seful Politiei Turda. Impreuna cu inspectorul Daniel Mircea m-a audiat vreme de sase-sapte ore. Au intocmit un fel de chestuionar scris de mina, atunci si m-au pus sa raspund la toate intrebarile de acolo... Nu, nu aveam nici avocat, nici pe cineva din partea sindicatului. Nu ma stiam vinovat cu nimic si nici nu mi se spusese de ce trebuie sa vin la Turda”, si-a continuat Sidor Filipoi relatarea chinurilor. „Iar in ziua urmatoare am fost audiat in aceleasi conditii alte citeva ore... Nici nu mai stiu”.

In schimb cu certitudine stiu cei care l-au „audiat” ca acest fel de tortura poate sa termine psihic si mental pe aproape oricine. Iar cind ti se repeta cu obstinatie ca esti vinovat, cind cei care pina in urma cu citeva ore ti-au fost colegi cu care ai impartit bucata de piine, bucuriile si necazurile, deci acesti oamnei nu rateaza nici una dintre amenintarile posibile, cind presiunea creste progresiv... cit si cum sa rezisti? Dar Sidor Filipoi era abia la inceputul drumului.

„Iti dai demisia in clipa asta!”

Pe 2 aprilie, insotit de comisarul Alexandru Bumb, pentru ca asa a primit dispozitie, Filipoi s-a prezentat la sediul IPJ Cluj. I s-a spus ca insusi seful de inspectorat, comisarul sef Ioan Pacurar, ii va face „onoarea” sa il primeasca. Dar la ora cind au ajuns cei doi, Pacurar era iesit din birou. S-au dus la adjunct, comisarul sef Aurel Barlutiu. „Stai jos ca-i bai mare”, l-a intimpinat acesta pe Filipoi de cum s-a deschis usa.
N-a urmat, asa cum era firesc si cum prevede procedura, o discutie in care acesta sa fie intrebat ceva, nu i s-au pus nici un fel de intrebari, nu a interesat pe nimeni ce sau daca are si el ceva de spus. Chiar daca intre timp in biroul lui Barlutiu a venit si Pacurar. Barlutiu, care a continuat sa conduca „ostilitatile” i-a spus doar atit:” Tu astazi (era intr-o vineri) iti dai demisia, sau luni vei fi demis daca nu spui tot ce stii!”.

Nici Pacurar, nici Barlutiu, nici altcineva nu s-a gindit sa-l intrebe macar de forma pe Filipoi cum vede el situatia. Nici daca are ceva de spus in pararea sa. Experienta (si poate si practica?!) le-au spus clar ca omul este deja destul de timorat ca sa execute orice ordin fara cricnire. Mai ales ca nici de aceasta data au avut grija, sa nu ii aduca un avocat ori sa cheme un reprezentant al Sindicatului.

SIDOR FILIPOI A CEDAT.

Si-a scris demisia in sediul Inspectoratului si fara a fi asistat de psiholog. Procedura prevede clar ca cele doua aspecte sint motive de nulitate a cererii de demisie. Dar nici asta nu a contat. Desi era deja vineri dupa-amiaza, iar cei mai multi functionari plecasera demult de pe la birouri, ca prin farmec s-au gasit solutii sa ajunga la IPJ Cluj toate personele de care era nevoie ca cererea de demisie sa poata fi inregistrata si sa capete aparenta de legalitate. Mai mult, Ioan Pacurar, seful IPJ Cluj, a renuntat si la perioada de preaviz si a aprobat cererea pe loc (NB!!!)

Necazurile continua

„Daca voiam sa-mi dau demisia, veneam cu ea scrisa de-acasa. Asa, imediat dupa ce am iesit din Inspectorat, am revenit in scris asupra cererii de demisie si am trimis-o si prin fax pentru a nu produce efecte juridice. Totodata am anuntat si Pro Lex, sindicatul de care apartin, despre cele intimplate. Contactat de reprezentantii Sindicatului, seful IPJ Cluj „s-a spalat pe miini”. „Nimeni n-a facut nici o presiune asupra lui Filipoi, iar in privinta demisiei nu mai pot face nimic, ca deja am aprobat-o”. Din doua - una: comisarul sef ori NU stie legea, ori NU stie legea. Demisia este un act de vointa unilateral si, pe cale de consecinta, nu are nevoie de aprobare. Sindicatul Pro Lex indeamna toti politistii sa nu semneze nimic sub presiune sau „in alb”, si sa dea declaratii doar in prezenta liderului de sindicat sau a unui avocat.

Toate acestea, insa, nu-l ajuta foarte mult pe Filipoi. Desi la dosar nu exista nici un fel de probe, cu atit mai putin dovezi impotriva lui, desi totul e fondat pe suspiciuni, desi intre timp a fost arestata persoana banuita ca a incendiat masina sefului de post din Sandulesti - Cluj, desi aceasta recunoaste savirsirea faptei pe fondul unor neintelegeri personale pe care le avea cu reprezentantul autoritatii – proprietar al masinii, Sidor Filipoi a fost trimis in judecata ca instigator!

Intre timp, pentru ca spera sa fie repus in drepturi tot cu ajutorul Justitiei, nu are serviciu, nu-si poate plati ratele la banca, nu are nici macar bani pentru traiul de zi cu zi...