Se încarcă pagina ...
Statistici
Vizite unice azi:
513
Hituri azi:
2611
Vizite unice:
803738
Hituri:
5944535
Vizitatori online:
1
30.03.2016 18:27 - 18:27 Avocatul vă sfătuieşte        * * *       04.01.2016 09:12 - 09:12 Povestea lumii omului (fragment)        * * *       18.06.2014 07:32 - 07:32 A doua venire (final)        * * *       14.06.2014 07:26 - 07:26 Feriţi-vă de "afaceristul" Vasile Stan, din Harghita!        * * *       31.05.2012 08:41 - 08:41 "Un erou blestemat" vă aparţine        * * *       10.06.2011 20:18 - 20:18 O nouă surpriză de la Nicolae Cristache        * * *       21.10.2010 11:06 - 11:06 Necredinciosu, despre povestea "Sentinţei"        * * *       20.10.2010 14:01 - 14:01 "Sentinţa" poate fi a ta!        * * *       28.08.2010 09:00 - 09:00 Sentinţa - un an, un roman        * * *       10.07.2010 07:06 - 07:06 Sentinţa, un roman de Necredinciosu        * * *       

Seară de bine şi de coşmar

Data publicarii: 13.02.2018 08:49:00
Autor: Nicolae Cristache
Seară de bine şi de coşmar

 Aseară m-am mutat cu tabăra în lumea celor de la Realitatea tv. Dacă tot o dădusem pe talk-show-uri, cel puţin să văd tot, mi-am spus. Am retrăit sentimente de mult uitate. După coşmarul din noaptea de 4 martie 1977, căzuserăm toţi în psihoza de după cutremur: nu mai vream pe acest pământ averi şi glorii, doream să trăim alături de copii şi părinţi, şi prieteni, în siguranţă şi sănătate. Şi-am plecat de la revista „Flacăra”, unde făceam teren mult. M-am mutat la ziarul „Informaţia Bucureştiului”. Să fiu în permanenţă lângă copii.

 

Am cunoscut acolo nişte băieţi şi nişte fete de mare ispravă. În viaţa particulară. În profesie - erau copilul din scheciul cu castravetele lui Mircea Crişan. Acela care învăţase o singură lecţie, despre castravetele care are 98 la sută apă. Despre orice altceva era întrebat, puştiul o dădea pe castravete care are 98 la sută apă etc. N-am rezistat. După câteva luni m-am cerut înapoi la „Flacăra”. În lumea celor care, ca şi mine, făceam până şi dintr-o ştire măruntă, oarecare, o operă de artă, o bucată de proză şi poezie. Făceam literatură. Eram naivi, histrioni, cabotini, patetici, închipuiţi, exhibiţionişti uneori, dar trăiam, eram vii.

 

 

Aseară, m-am reîntâlnit cu acei roboţi care ştiau o singură lecţie, aceea cu castravetele. Am rămas totuşi în faţa televizorului. Până când discuţia a ajuns la Hans Klemm. Dacă aş fi închis sonorul, aş fi nimerit peste bucuria din anii când lucram alături de Eugen Seceleanu, Dorin Tudoran, Horia Pătraşcu, Tudor Octavian, Cornel Nistorescu, George Arion, Victor Niţă...

 

Sonorul a rămas deschis şi am auzit ce nu credeam că voi auzi vreodată: pentru cei de pe micul ecran, salvarea României venea de la Hans Klemm, singurul care-i putea apăra de ciuma roşie. Iată, ambasadorul american va mai rămâne un an în România: erau salvaţi, miluiţi, binecuvântaţi...   

 

Afisari: 55
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Sondaje
Credeţi că Darius Vâlcov ar trebui să demisioneze?
Newsletter
Radio Lynx