Se încarcă pagina ...
Statistici
Vizite unice azi:
306
Hituri azi:
893
Vizite unice:
767348
Hituri:
5766468
Vizitatori online:
1
30.03.2016 18:27 - 18:27 Avocatul vă sfătuieşte        * * *       04.01.2016 09:12 - 09:12 Povestea lumii omului (fragment)        * * *       18.06.2014 07:32 - 07:32 A doua venire (final)        * * *       14.06.2014 07:26 - 07:26 Feriţi-vă de "afaceristul" Vasile Stan, din Harghita!        * * *       31.05.2012 08:41 - 08:41 "Un erou blestemat" vă aparţine        * * *       10.06.2011 20:18 - 20:18 O nouă surpriză de la Nicolae Cristache        * * *       21.10.2010 11:06 - 11:06 Necredinciosu, despre povestea "Sentinţei"        * * *       20.10.2010 14:01 - 14:01 "Sentinţa" poate fi a ta!        * * *       28.08.2010 09:00 - 09:00 Sentinţa - un an, un roman        * * *       10.07.2010 07:06 - 07:06 Sentinţa, un roman de Necredinciosu        * * *       

Ruşinea de a fi român

Data publicarii: 12.07.2017 08:02:00
Autor: Nicolae Cristache
Ruşinea de a fi român

Diversionist în ţara în care este Preşedinte (II)

 

 

Concluzia din prima parte a acestui articol a sunat în mine ca o înfrângere.


Iar a fi diversionist în ţara unde eşti preşedinte al întregului popor înseamnă să fii stricat cu duhul, neam-prost, mălai-mare, să dispreţuieşti poporul şi ţara în care trăieşti. Pe scurt, să delapidezi ţara de un bun comun al tuturor românilor. Să fii penal. Întâiul penal al ţării”.


Eram ca pe o corabie într-o rână, supraîncărcată pe o singură parte. Cu mine rămas în partea pustie a ei, a lumii. N-am mai deschis televizorul să ascult ultimele ştiri. Calculatorul a rămas şi el în stand-bay. Am răspuns doar chemării lui Italo Calvino cu ale sale Oraşe invizibile. Reciteam fraza care-mi plăcuse mult:


Oraşul îl conţinea şi pe el tânăr; revenise în el la o vârstă înaintată. În piaţă se află zidul bătrânilor. Privesc cum trece tineretul. El, în rând cu primii...


Şi eu în rând cu El. O lume se interpunea între tânărul care nu mai eram. Privesc la rându-mi cum trece tineretul. Şi unul ce nu mai este tânăr, Cornel Nistorescu, care zice:
Să ne lămurim. Indiferent cine sponsorizează Rise Project, relatările din Brazilia au acelaşi aer de poveste. Nu depăşesc istorisirile scăpate într-o frizerie. Asta nu înseamnă că Dragnea n-o fi fost la fete prin Brazilia, că nu are nişte oameni care să lucreze în numele său, poate chiar o casă sau o firmă cu acţiunile la purtător (dacă legile Braziliei prevăd aşa ceva). Dar poveştile celor de la Rise Project nu dovedesc nimic. Cu asemenea poveşti care nu probează nimic, cu eventuale acţiuni la purtător, ca la Tel Drum sau ca la Titanmar, sau ca în alte cîteva alte afaceri ale liberalilor veniţi din PDL, Liviu Dragnea poate merge liniştit în Paradis...


Dar iată, Cornel se ruşinează, se sperie de propriul său curaj. Ca un provincial nesigur pe autenticitatea personalităţii dobândite, se întreabă: N-am fost cumva prea sincer? Ce vor spune noii mei prieteni?...

Noii lui prieteni, adică noua aristocraţie.
Şi revine:

Pentru a nu fi bănuit de simpatie, reiau din ultimul editorial, publicat în urmă cu cîteva zile:
„Începe să se vadă anvergura lui Liviu Dragnea şi a grupului său (Lia Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, Sevil Shhaideh, Carmen Dan, Darius Vâlcov etc.). O fi fost Dragnea un bun organizator de campanii electorale, un bun mobilizator de activişti. Dar la mobilizat oameni de valoare, la elaborat un program şi la negociat soluţii, el nu este decît un soi de activist provincial scăpat pe micile ecrane. De cîteva luni, Liviu Dragnea tot patinează pe un munte de unt, cu piruete şi salturi spectaculoase, căzînd în cur ca un începător, recurgînd mereu la «n-aţi înţeles» şi la naive jonglerii logice”.

Orice comunitate umană a avut, are şi va avea întotdeauna nevoie de un vârf, de periscopul care să vadă ce nu-i la îndemâna oricui. De un împărat, de o aristocraţie. Doar că aristocraţia nu creşte într-o zi, nici în o sută de ani. Nu devii aristocrat scriind epistole de iertare lui Ceauşescu. Sau înjurându-l pe acesta. Aristocraţia română îşi măsoară înălţimea după aceea a împăratului neamţ. Până la urmă, un mălai-mare. Avem o aristocraţie Mălai-Mare. Respectiv, o mediocraţie. O mediocraţie anticomunistă şi spilcuită.


Generic, Cornel-Nistoreştii trăiesc o dramă. România trăieşte o dramă. Spectrul comunist. Trecutul comunist. Belşugul din buzunarele elitelor de peste noapte nu le înnobilează. Ca să pară ce nu sunt, au la dispoziţie o singură cale: aceea de a le fi ruşine că sunt români. Vorbesc, scriu, laudă, acuză, mereu cu ochiul vigilent: să fie asemeni cu cei din Vest. Nu au tăria de a fi români! N-au fost nicioată români. N-au fost nimic. Ei sunt aristocraţia română, cu vârful la care poate ajunge mărunţimea lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Afisari: 136
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva