Necredinciosu, revoltat:Dezamăgirea Arafat

Domnule Arafat, aţi fost dat afară; ca un lucru care merită umilit şi scuipat; unde vă întoarceţi? Pentru o clipă aţi ţinut aprinsă flacăra demnităţii noastre, a românilor; vă bateţi joc de ea? Cum să telefonaţi ca să fiţi reprimit unde aţi fost alungat pe scări? Aiureala că luptaţi din interior, nu mai e luată în seamă nici de românii naivi, nici de sirienii dvs. utopici. Ca să reformaţi ce? Reformaţi un partid care n-are niciun scrupul? Îl salvaţi de la înec, ca să obţineţi ce? Acum un an poate v-aş fi crezut. Astăzi, nu vă mai cred că nu ştiţi pe cine ajutaţi. Ne-aţi minţit. Între poporul care v-a aclamat ca pe un erou al său şi oprimatorii lui, aţi ales profitul. Dintre toate dezamăgirile îndurate de poporul român, şocul pe care l-aţi produs în conştiinţa socială a poporului român poate fi cel mortal. Nu vă cer să vă reveniţi. NU VĂ AFLAŢI ÎNTR-O CONFUIZIE, CONFUZIA ESTE A NOASTRĂ, A CELOR CARE V-AM CREZUT. Aţi trecut, domnule Arafat, de dragul orgoliului, de cealaltă parte a baricadei; vă lăsm acolo; vă mulţumim că prin iezuitismul dvs. ne-aţi redeşteptat!