Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: redescoperirea lui Dinu Patriciu...

Dinu Patriciu? Căutaţi un individ mai greţos, mai plin de el însuşi? Nu veţi găsi. Eram la milioane de ani lumină unul de celălalt.

De unde, dar, această apropiere a gândirilor noastre? Căci, în ultima vreme, mă regăsesc des în spusele lui. Să mă fi schimbat eu? S-o fi făcut el?

Ne despărţea, îmi dădeam seama, mai ales răspunsul la întrebarea: „Ce este libertatea?” El venea cu răspunsuri din Keynes, presupuneam. Eu, cu cele din Croce.

Eu am încetat să cred în idealuri morale. Nu ştiu dacă el a renunţat la Keynes. Ce înţeleg că ştim astăzi amândoi este că libertatea nu este de stânga sau dreapta, nu este nici creştină sau musulmană.

Şi că-n pânza de păianjen ţesută de Traian Băsescu forţa sa urcă din veninul strecurat în fiecare din fibrele ei. Şi că nici el, veninul, nu este de stânga sau dreapta.

Pe cota unde am poposit amândoi pentru un răgaz, viaţa se vede în contururi în care vechile resentimente răsărite din educaţii diferite se topesc, se diluează şi dispar; spaţiile astfel eliberate se umplu cu valori dictate de trăirile din alt veac. Prieteniile şi duşmăniile îşi schimbă şi ele resorturile.

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.