Minicronica nopţii/ Necredinciosu zice: privind la lumea arabă cu al treilea ochi...

Citesc întruna fără să aflu; e ca şi cum aş vrea să descoper de ce câinele meu şchioapătă citindu-i valorile glicemiei. Valorile europene cum sunt democraţia, libertatea, statul de drept nu spun nimic în grila arabă.

Sărăcimea arabă nu e săracă; săracii nu sunt săraci; nu există sărăcie, ci doar mod de viaţă; un blestem cu care nu poţi lupta; sărăcia trece doar dacă stăpânul vrea altfel.

Libertate? La ce foloseşte? Ce-i aceea? Arabii sunt liberi prin simplul fapt că s-au născut, că există. Iar statul de drept este un moft pentru o lume care nu este şi a lor.

În aceste condiţii e greu de intuit cine a aruncat chibritul; şi dacă totuşi a fost aruncat ce anume a aprins; ce anume era de aprins acum şi n-a fost şi înainte?

Două sunt împrejurările care puteau să disloce stările milenare: criza mondială şi miracolul China-India. Da, miracolul e conţinut în geneza arabă. Crize au mai fost. Miracolul putea trezi la viaţă mândria arabă: mândria etnică, mândria naţională, mândria istorică.

Două puteri cu care arabii împărţeau lumea în urmă cu mii de ani, iată, trec iarăşi în vârful lumii. Conduc plutonul.

Dă-i arabului o cauză (o ambiţie) şi el răstoarnă pământul; arabul s-a trezit din morţi excitându-i-se ceea ce n-a murit niciodată: mândria de a fi iarăşi ce-a mai fost.

Să-i spunem chibritului, chibritul chinez? Nu. Sau nu încă. Există pericolul intervenţiei unor falşi pompieri; a unor incendiatori sub acoperire.

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.