Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: Pleşu şi Liiceanu, trimişi la coada mesei...

Cu câteva zile în urmă, Adam Michnik a venit în România şi a participat la „Conferinţele Ateneului”, unde patroni sunt Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.

Şi a vorbit acolo, şi lumea adunată cu bilete la suprapreţ l-a ascultat cu sfinţenie. Iar Andrei Pleşu şi Gariel Liiceanu îl isocodeau cu întrebări multe, moralizatoare.

Aşadar, luând cuvântul Gabriel Liiceanu a spus : „Am făcut rău că am scris Apel către lichele?”

„Da”, a fost răspunsul marelui disident. „Ai luat asupra ta stigmatizarea unei categorii de oameni. Filozoful trebuie să fie deosebit de precaut când îşi pune haina procurorului... Există o singură formă de decomunizare: alegerile libere. Toate celealte forme sunt anticomunism cu faţă bolşevică, metode de discriminare în afara legii şi a democraţiei. E un grup de oameni care îşi ia dreptul să îi discrimineze pe alţii... Când politica intră în tribunal, justiţia iese pe uşa din dos... Eroismul îl poţi cere doar de la tine, nu-l poţi pretinde altora... Generalizarea anticomunistă este inacceptabilă... Răii comunismului trebuie identificaţi după cartea de identitate şi articolul din Codul Penal încălcat”.

Dar Liiceanu întrebase aceasta nu pentru că voia să afle un răspuns, ci pentru că avea nevoie de vorba unui om cu statura uriaşă a lui Michnik pentru a-şi înţepa poza sa şi a lui Pleşu pe panoplia cu Vaclav Havel, Adam Michnik şi compania. Ei chiar cred că locul lor este acolo.

„Ascultandu-l pe Gabriel Liiceanu, scrie martorul întâmplării, Teodor Tita, nu poti sa nu te intrebi care este rostul acestei încăpăţânări întru comparaţie forţată cu dizidenţa poloneză (sau cehă). E acolo un fel de melancolie inutilă a momentului pierdut pentru totdeauna.”

Încercarea amfitrionului Andrei Pleşu şi a lui Gabriel Liiceanu de a se legitima cu ajutor polonez ca Boieri de România în rândul elitei europene s-a încheiat pitoresc, cu trecerea celor doi din fruntea bucatelor la coada mesei. Al doilea eşec, după cel cu Hertha Muller. Suficienţa narcisistă nu e liber convertibilă pe continent.

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.