Minicronica nopţii/ Necredinciosu zice: ne otrăvim singuri anti-Băsescu?
„Oriunde punem degetul în Ministerul de Interne apare un element de corupţie”. Am ales această frază din discursul de ieri al Preşedintelui pentru că este inspirată din realitatea României şi dintr-un motiv personal: mă-ntreb nu de puţine ori dacă, punând lupa constant abrazivă pe fiecare dintre vorbele acestuia, nu sporim involuntar producţia de venin social; respectiv, dacă nu ne otrăvim singuri?
Şi dacă în contextul social de astăzi n-ar fi mai profitabil a căuta punţi spre ceilalţi decât despărţirile contondente? Forţând memoria într-un exemplu, pentru a da relief frazei alese pentru împăcare, mi-am amintit de o încercare asemănătoare făcută cu mult timp în urmă.
Când fusesem incitat de două formulări ale lui Ceauşescu, inspirate de realitatea de atunci şi dintotdeauna: „Să gândim cu capetele noastre” şi „Partidul sunt oamenii”. În mintea mea, capetele noastre însemnând capul fiecăruia. Pentru a constata că, de fapt, capetele noastre însemnau capetele lor. Aşa am aflat că adevărul poate fi înlocuit cu clişee despre adevăr.
Preşedintele a zis un adevăr: corupţia din poliţie însemnând ceea ce vedem cu toţii sau...?
Sau preşedintele vede doar paiul din ochiul adversarilor politici din PDL, al sindicatelor poliţiştilor si al celor ridicaţi în grad de PSD şi PNL? Este semnalul acesta îndemn la stârpirea corupţiei sau ascunde intenţia de aduce în Poliţie slugarnici după modelul Boc-Igaş şi transformarea acesteia în gardă credincioasă la cheremul său? Pe pensionari s-a răzbunat; urmează poliţiştii?
Revin la întrebarea de început: cu suspiciunea aceasta nu ne otrăvim, oare, singuri? Propun un exerciţiu de precauţie: aşteptăm faptele; dacă suspiciunea se adevereşte, scăpăm de pericolul autootrăvirii: adeverindu-se, dovedeşte implicit, că suspiciunea nu a fost otravă, ci realitate; dacă nu se adevereşte, am făcut primul pas spre conciliere, acordându-i Preşedintelui prezumţia de obiectivitate.
P.S. Vă asigur că nu e o joacă. Revin eu, reveniţi domniile voastre, poate că aflând adevărul vom fi în sfârşit liberi.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
