Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: DNA - numele mârşăviei

Ecourile favorabile ale articolului „Marius Petcu - o poveste cu final deschis” au încurajat-o pe Mariana (fostă) Petcu să mă numere printre prietenii săi dezinteresaţi. Tocmai mi-a indicat existenţa unei sentinţe a Curţii de Apel Bucureşti privind cererea procurorilor ca Marius Petcu să fie judecat în stare de arest.

Mi-am împleticit creierii în limbajul de specialitate al textului şi, ieşind la lumină cu capătul de fir trebuitor, am deşirat până la capăt ţesătura, cu dureri de cap. Pentru a vă cruţa de chinurile minţii neantrenate cu ieroglife juridice voi încerca să simplific pe înţelesul comun.

Să zicem că am fost ales şeful Asociaţiei elevilor romantici din şcoala mea, în conformitate cu Legea asociaţiilor din România. Am un fond încropit din cotizaţiile membrilor înscrişi de voie. Şi din o parte a lui am hotărât ca, lunar, să cumpărăm un buchet de flori cu care să onorăm performanţele unor colegi, ale echipelor sportive, câştigătorilor de olimpiade etc.

Mă duc la un florar pe care-l cunosc şi-i spun: „Uite aşa şi aşa; cât mă costă un buchet de flori pe care să mi-l livrezi lunar?” Şi acela zice: „Te costă 80 de lei, TVA inclus.” Şi eu spun: „E bine; dar nu-ţi dau 80 cât face, ci o sută. Diferenţa de 20 lei îmi revine mie.”
De observat aici câteva detalii fără de care nu putem merge mai departe:

- Legea asociaţiilor din România nu mă obligă să deschid o licitaţie pentru a-mi alege florarul preferat.

- Interesat, în primul rând, în afacere este florarul: se căpătuieşte cu un client permanent; vinde la preţul pieţei, fără rabat; obţine un folos pentru un lucru de obicei implicit - discreţia. Interesul meu provine doar din faptul că omul prezintă încredere şi nu trebuie să caut mult; nu-i cer în schimbul discreţiei parte din profitul său; dimpotrivă, renunţând la rabatul obişnuit,eu îl mituiesc pe el, ca să tacă.

- Mita, în cazul acesta, ar fi sunat aşa, în litera Codului penal: Florare, îţi ofer o pleaşcă - vânzări lunare garantate la preţul pieţii. Pentru asta pici cu o sută de mii de euro din profitul tău sau salut!

Afacerea se încheie astfel, aşa cum am descris-o, şi timp de un an şi jumătate lucrurile merg ca pe roate. După un an şi jumătate, florarul se răzgândeşte: merge şi îşi reclamă partenerul la Parchet; renunţă la o afacere care îi aduce un profit imens, practic, o pierde, pentru un motiv necunoscut; nu poate fi vorba de apariţia unor neînţelgeri, ce neînţelegeri puteau apărea? Beneficiarul integral al afacerii nu înapoia bani din profit, ci din banii în plus pe care-i primea de la mine.

Procuratura organizează un flagrant delict de mită. Ia din banii mei, îi înseriază, scrie pe ei Mită şi zice: „Te-am prins! Iată dovada mitei!” Eram mituit cu banii mei.

Mai înainte, Parchetul a obţinut aprobare pentru a-mi asculta telefoanele. Eu credeam că vorbesc despre una, iar florarul şi ceilalţi, ştiind că sunt ascultaţi, făceau tot ce le stătea în putinţă să pară că vorbesc de alta.

Cum ar spune un avocat: întruneau condiţiile constitutive ale infracţiunii de terorism, DNA dezvăluindu-se ca o celulă teroristă a Puterii.

Căci:

- Întreaga operaţiune are loc în timp ce Puterea declanşa campania antisindicate.

- Aţa albă cu care s-a lucrat denotă neputinţa de a găsi ceva mai de soi pentru a răspunde comenzii politice.

- Denunţătorul pierde totul fără niciun motiv plauzibil.

- Cunoscând firea oamenilor în general şi a românului modern în special, denunţătorul nu a renunţat de bună voie la profitul pleaşcă, a fost momit cu avantaje mai mari sau a fost şantajat.

- Evidenţa înscenării exclude varianta prostiei. Procurorii au acţionat cu bună ştiinţă.

- Obiectul terorii se include în acţiunea programată, deliberată şi în deplină cunoştinţă de cauză a Cotrocenilor de a reforma România prin condamnarea la moarte lentă a sărăcimii rebele, a părţii neajutorate a populaţiei.

  O spun cu toată gura: Parchetul se face vinovat de acţiuni de poliţie teroristă contra democraţiei, de mârşăvia de a supune populaţia prin diversiuni inchizitoriale şi vânători de vrăjitoare.

Renunţ la a purica insolenţa rechizitorului; oricum e penibil. Dacă Marius Petcu are a da socoteală cuiva aceştia sunt colegii cotizanţi. Doar aceştia.

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.