Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: dilema doamnei Anastase
„Anastase, despre frauda din Parlament: O cruce care mă va marca pe mine ca om politic...”
O primă greşeală: doamna Anastase se crede om politic. Scuze! Doamna Anastase este un ACCIDENT politic.
Revenim totuşi; în traducere, mărturisirea doamnei Anastase, la Antena 3, sună în felul următor: În chestiunea fraudei din Parlament se naşte o îndoială care se alătură altor enigme; marilor enigme ale omenirii: Dacă nu l-a văzut nimeni, Dumnezeu există? Suntem singuri în Univers? Cine l-a ucis pe Kennedy? Cine a construit piramidele? Cum au dispărut dinozaurii? Surâsul Giocondei...
Eu, Roberta Anastase, martor activ la marele eveniment din Parlamentul României nu ştiu şi nu voi şti niciodată: a fost mâna diavolului care a pus piciorul acolo, a fost voinţa lui Dumnezeu? Ca om cu frica lui Dumnezeu, înclin să cred că a fost mâna Lui; El m-a urcat în jilţul cu numărul 2, El a numărat voturile de nu mai înţelege nimeni nimic; ca membru al PDL însă, responsabilitatea mea este infinit mai adâncă; şi mă întreb: dacă totuşi a fost, cum ziceam, mâna diavolului care a pus piciorul în noaptea aceea?
Nu voi afla niciodată, crucea asta mă va marca pentru toată viaţa ca om politic.
Iar mie, observatorul acestei zbateri a conştiinţei unui contemporan, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să consemnez: mileniul 3, secolul 21, anul 2011, România, luna iunie, preşedinte Traian Băsescu, premier, Emil Boc.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
