Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: de ce mă cheamă Strauss -Kahn?
E doar o întâmplare că azi mă cheamă Strauss - Kahn. Altădată m-am numit J.F. Kennedy. Dar aş putea fi foarte bine şi Barack Obama. Iar dacă aş fi în România m-ar chema - de ce nu? -, Marius Petcu.
Eu sunt cel ce pe care destinul îl ia pe valul său câştigător. Nu importă că în actul său de identitate valul câştigător poartă numele de partid, cerc de afaceri, NATO, Parlamentul Europei sau federaţie sindicală. Te-a luat în cârca sa, destinaţie ţi-e slava.
Slava mea a fost primitoare şi a zis: „Eşti frumos şi viril şi-ţi dau câte amante vrei!” Şi-am văzut că era bine şi am primit paturi câte am vrut; şi n-am fost niciodată singuri; ci cu CIA.
Şi când lumea s-a deschis întreagă înaintea mea, am văzut că era strâmbă; şi-am zis: „Iată lumea în vârful căreia am ajuns e strâmbă, musai s-o-ndrept”. N-am cunoscut regula. N-am cunoscut-o şi-acum e târziu să mă văicăresc. Regula spunea: „Înainte de a te crede Dumnezeu, vezi ce-a păţit J.F. Kennedy!”
În traducere ar fi: „Lumea e strâmbă ca să poată fi stăpânită; cine vrea s-o-ndrepte n-ajunge sus; cine a ajuns sus şi crede că el este stăpânul păţeşte ce-a păţit J.F. Kennedy! Stăpânul suntem noi, cei care luăm în vizor Călcâiul lui Ahile! Cine nu are câlcâiul ăsta nu va cunoaşte slava în veci!”
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
