Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: de ce doar opt mii de somnambuli?

Unde mai e loc şi pentru sărăcime într-o ţară de tripouri şi bordeluri politice?

Medicii nu produc nimic de furat. Sunt inutili. Cei 20 la sută dintre românii cu venituri substanţiale se tratează la Viena ori în rezerele de lux din spitalele rămase.

Doctorii mulţi n-au decât să protesteze, o fac degeaba. Mai bine s-ar căra din ţară, după reţeta prezidenţială.

Dascălii sunt povară grea; vârstnicii din universităţi ocupă locurile pedeliştilor tineri; ceilalţi consumă în van fondurile electorale. Cei 20 la sută îşi trimit odraslele la colegiile din State, Anglia, Suedia, Franţa... Ori în şcolile private cu regim special.

Cu cât vor fi mai nemulţumiţi, cu atât vor trăi mai acut sentimentul zădărniciei.

Poliţiştii şi procurorii se disting în campaniile anti Opoziţie; ceilalţi încurcă lumea bună, strigă măscări şi se bagă ca musca-n lapte. Peste zece mii de guri care trebuie astupate.

Să urle, dacă le mai convine.

Pensionarii sunt nocivi prin natura lor rebelă la moarte, aglomerează spitalele, epuizează stocurile de medicamente compensate; sunt daţi afară din spitale şi li se ridică în cale obstacole naturale către ele.

Aceştia toţi şi mulţi alţii nu mai sunt cetăţeni, respectiv bărbaţi şi femei cu drepturi şi obligaţii. Sunt balast. Trăiesc sub semnul surghiunului, al ameninţării excluderii sociale.

Cum să protesteze? Cine să-i audă? A auzit cineva de demonstraţii în Mongolia? Sau Albania? Inutilii din România, Albania, Mongolia consumă din tortul Puterii, al ocupantului, vină fără instanţe de recurs.

Cui să te plângi?

Conştiinţa poverii care sunt este întreţinută de legi cu odoruri de genocid. Să protesteze şi să-i audă cine? Cum să demonstrezi împotriva cuiva care asta doreşte: să te oblige să-ţi vezi inutilitatea, pieirea legală?

Boc, rebutul unor ţinuturi cu eroi, perorează perfid: „Credeţi că mie nu mi-ar plăcea să vă cresc salariile? Dar n-am de unde.”

N-are de unde deoarece cu cât pleaşca bugetară e mai aburindă, cu atât mai de neosotoit sunt poftele nou-veniţilor în partid.

Poate fi dialog cu aceştia?

România reală nu este ceea ce insinuează prozatorii politici; România reală este aceea care aglomerează şoselele, avioanele spre ţări exotice, hotelurile şi vilele de pe Valea Prahovei, restaurantele de lux, desfid regulmentele de circulaţie în limuzine cu kilometraje de supersonic.

Le implori solidaritatea?

România reală nu este a sărăcimii retrase în ghetouri de spravieţuire, condamnată la dispariţie lentă. România reală este România reformelor gândite de un marinar bişniţar după model îndrăgit de el în porturile din Extremul Orient.

Unde mai e loc pentru sărăcime într-o ţară de tripouri şi bordeluri politice?

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.