Am văzut şi eu filmul Eu când vreau să fluier, fluier. Până la jumătatea lui, am trăit sentimentul comun că, în sfârşit, cunosc un regizor care-mi place: un artist. Cu nu mai mult de vreo 20 de cuvinte, poate nici atât, construise un personaj viu, autentic şi o atmosferă de viaţă la fel. Comparabil cu tânărul furios din Singurătatea alergătorului de cursă lungă a lui Tony Richardson. La jumătatea filmului, regizorul renunţă, însă, la reţeta Richardson şi adoptă maniera americană. Tinerii furioşi ai lui Richardson refuzau establishmentul, sistemul. Eroul său participă la o competiţie de cros care-l putea face celebru. Se detaşează de ceilalţi competitori la o distanţă apreciabilă şi cu doar câţiva paşi înainte de linia de sosire, se opreşte, refuză gloria zilei. Furiosul român n-are nimic împotriva sistemului. Ura sa are un destinatar concret - propria mamă. Care s-a-ntors din Italia pentru a-şi recupera fiul cel mic. La întâlnirea în trei, la vorbitor, puşcăriaşul o refuză, eşti o curvă, îi zice, nu-l las să plece. Femeia nu părea să fie, să mai fie; n-ar mai fi avut motive să şi-l dorească pe cel mic lângă ea. Şi deşi mai avea de ispăşit doar vreo cinci zile de puşcărie, deşi fratele mic jurase că nu va pleca în Italia, eroul filmului se revoltă în manieră americană: omoară un gardian, sparge, distruge totul în jur, ia ostatic o studentă în practică, de care e îndrăgostit, şi cu un ciob de sticlă la gâtul ei, ameninţă că o omoară şi chiar îl credem în stare dacă nu e chemată mamă-sa care vine şi jură pe mormântul mamei ei că nu-l va lua pe cel mic în Italia. Astfel asigurat, eroul cere să i se pună la dispoziţie un automobil, vrea să bea o cafea cu studenta undeva în oraş. Miezul intrigii este iubirea fratelui mare pentru fratele mic, grija pentru viitorul acestuia pe care nu i-l doreşte la fel cu al său, irosit din pricina mame insensibile (mă rog, şi a sistemului care obligă mamele cu doi copii să plece în Italia). Bea cafeaua, se predă şi va rămâne în puşcărie mulţi, foarte mulţi ani. Cu un frate lăsat pe drumuri, la voia sistemului. Revoltă motivată de regizor, în modul în care o dezvoltă, doar de dragul revoltei şi al reţetei care dă bine la public.

Afisari: 512

Spune-le prietenilor: