Vineri seara TVR Cultural ne-a propus filmul „La capătul liniei”. Comentat de însuşi autorul scenariului, Radu F. Alexandru. Domnia sa a povestit istoria facerii filmului. Scenariul a ajuns în mâinile marelui Liviu Ciulei. Acesta l-a citit şi ar fi spus, este cel mai bun scenariu de la „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie încoace. Cu lozul câştigător în buzunar, autorul s-a prezentat la Casa de Film condusă, pe vremea aceea, de un scriitor.

Neîncrezător, directorul Casei l-a chemat pe Liviu Ciulei şi l-a întrebat: vreţi să faceţi acest film? Şi monstrul sacru a spus, DA. Şi directorul-scriitor ar fi zis, potrivit lui Radu F. Alexandru, tocmai mi-a apărut o carte, nu vreţi să faceţi film după ea?

Atunci, regizorul premiat la Cannes s-ar fi ridicat pe picioarele sale şi ar fi părăsit încăperea indignat. Al doilea adevăr îndoilenic, pentru cine l-a cunoscut pe gentlemanul Liviu Ciulei.

După 15 ani, scenariul a ajuns în lectura operatorului-regizor Dinu Tănase. Acesta l-a citit şi a zis, e cel mai bun scenariu de la „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie încoace. Şi l-a făcut. A treia afirmaţie pro domo.

Premiera filmului a avut loc în aceeşi zi cu o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Mai înainte, zice Radu F. Alexandru, membrii acestuia au văzut filmul şi au zis, e cel mai bun film de la „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie încoace. Şi-am râs.

După o săptămână filmul a fost interzis. Critica de film ar fi reacţionat şi ar fi zis, este cel mai bun film de la „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie încoace.

Autorul scenariului şi-a încheiat istorisirea cu obişnuitul vă urez vizionare plăcută...

Scenariul este o încercare naivă şi diletantă de a se apropia de „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Personajele nu sunt triste fiindcă sunt triste, nu se bucură fiindcă se bucură, ele sunt triste şi se bucură fiindcă aşa vrea autorul, aşa dau bine imitaţiei, fără nicio motivare psihologică proprie. Un eşec.

Cinematografia română are în Lucian Pintilie un monstru sacru şi mai are un monstru sacru în Liviu Ciulei cu al său film „Pădurea spânzuraţilor”. Blestemul românesc se animă cu intelectualii de tinichea - ca pedelistul evreo-român Radu F. Alexandru, adică nici evreu, nici român -, profitorii tuturor regimurilor politice.

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.

Afisari: 483

Spune-le prietenilor: