MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice: nemunca şi nereformarea statului...

Două generaţii, doi dictatori - aceeaşi poveste. Trăită de cel care s-a născut pe vremea când în Piaţa Universităţii se cânta „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câştiga libertatea noastră”, trăită şi de generaţia mea.

Astăzi, cel de la Piaţa Universităţii mănâncă la Mc Donalds, poartă şapcă americană cu cozorocul la spate, căşti la urechi, telefon mobil , geacă de blugi inscripţionată Coca- Cola; are cont pe Facebook, visează să plece din ţară, cunoaşte modul de viaţă american ca pe cartea de citire, îşi dispreţuieşte ţara, căci e barbară, nereformată. Îl aude pe preşedinte clamând „Reformaţi statul sau muriţi” şi zice:

- V-am zis eu? Trăim într-o Românica de tot rahatul. Are dreptate ăsta!

Am fost ca el şi ştiu că e curat în cuget. Îl auzeam pe Ceauşescu clamând despre întoarcerea scriitorului la viaţă şi gândul îmi zbura la Cehov, Dickens, Tolstoi... Şi repetam prietenilor la telefon:

- Iată, meseria noastră nu moare!

Şi a doua zi, trecând prin dreptul cinematografului Scala am văzut că rula un film nou, în lumina noilor idicaţii. Şi filmul nou era unul vechi „Răsună valea” - despre şantierul tineretului de la Bumbeşti-Livezeni.

Era viaţa la care eram somaţi să ne întoarcem noi, scriitorii, şi fără drept de semnătură - dacă strungarul nu-şi semnează produsul, zicea nevastă-sa, de ce ar fi mai cu moţ scriitorul? Nu ştiu cum am scăpat, propunerea a rămas unul din visurile neîmplinite ale dictatoarei.

Aşa am aflat că dictatorii pot fi lesne recunoascuţi după apetitul lor pentru cuvinte patetice; şi nu l-am mai crezut pe cel care azi ne somează să reformăm statul sau murim.

Nici n-am mai trecut pe la Scala să văd ce film rulează în lumina noilor indicaţii. Căci sunt păţit: în „Răsună valea” lui Traian Băsescu trebuie să fie vorba despre un şef de trib.
Şi are şeful de trib o amantă; şi mai are o camarilă şi multe slugi în tot ţinutul pe care-l stăpâneşte; şi toţi trebuie îndestulaţi: soţul amantei, clanul soţului amantei, slugile şi iscoadele şi familiile slugilor şi iscoadelor; şi s-au înmulţit aceştia cu fii şi fiice, şi nepoţi, şi fini, şi au umplut ei întreg pământul de la o zare la alta; de a rămas vistieria fără bani.

Şi s-a împumutat şeful tribului de la unul şi de la altul, dar tot nu-i ajungeau banii; şi a zis către poporul inocent:

- Să ne întoarcem cu faţa la viaţă; mi-a spus guvernatorul că v-aţi lăcomit la frigidere şi maşini de spălat şi aţi uitat de muncă; nu mai sunt bani; avem cheltuieli mari; nemunca şi nereformarea statului ne-au adus unde suntem!”

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.