MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice: Elena, peste tot...
Şi nu doar România. Multe alte ţări au fost calamitate de visurile erotice ale împăraţilor. Niciuna n-a murit. E adevărat, nici departe n-au ajuns. Ţara se împrumută. O dată, de două ori, de o sută de ori. Femeile sunt un sac fără fund. Nu sunt bani în lume cât de încăpător este seiful lor şi al camarilei lor. Iar dacă nu eşti împărat, ci doar preşedinte, când rămâi bărbat, doar bărbat, suferinţele regelui Lear ţi se par simple indispoziţii. Căci afli ceea ce nu multor bărbaţi le este dat să afle: cea mai importantă femeie a vieţii, femeia pentru care ai sacrificat un regat, o patrie, a iubit coroana, nu şi capul care o ţine. Cine ar fi crezut, dar cine ar fi crezut că bărbăţia nu că s-a rupt, dar nici n-a existat vreodată pentru ea. Şi din tot ce-ai fost odată a rămas mic-burghezul, jucătorul de table din Cişmigiu, al cărui tip de logică şi de discurs te-a suit în fruntea neamului. Ai fost?... N-ai fost?...
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
