Ortopedul meu este un om milos. Şi-a închinat viaţa patrupedelor betege; şi-a adunat în curtea sa zeci de câini şchiopi. L-a parafrazat pe Stalin şi a afişat la intrarea în bârlogul său bannerul cu vorbele „Câinele, cel mai preţios capital!” Şi-odată, în faţa curţii sale a oprit un Ferrari roşu, din care a coborât o duduie pe tocuri, cu o pelerină violet peste colanţii galbeni, şi-un dalmaţian, în alb-negru, de mărime medie, în lesă. Şi-un fund nu excesiv de civil. Imagine de ilustrată în culori asortate cu mult gust. Şi-a prins drag ortopedul meu de combinaţia de culori şi a trecut să colecţioneze dalmaţieni, cockeri, dobermani şi banii toţi au translatat de la câinii, cel mai frumos capital, la rasele domneşti. Foştii beneficiari ai milei doctorului se jigăreau, şchiopătau, abia de se mai mişcau. Osânza, câtă mai aveau pe ei, nu-i lăsa să moară şi doctorul a ajuns la strânsoare: ce să facă? Ce să facă? Patrupedele betege nu voiau să moară şi pace. Căci în curte se mai nimerea câte un rest de mâncare, mai arunca unul-altul o bucată de pâine peste gard. Se încăierau cu cei de os domnesc şi ameninţau cu destabilzarea ordinii canine. Şi-a trecut doctorul la măsuri umanitare: le-a micşorat la maximum raţiile de mâncare, cât să nu moară, dar i-a operat şi i-a lăsat pe toţi oropsiţii fără picioare. Încăirările au încetat, ordinea a fost restabilită, jigăriţii într-un colţ, ascunşi vederii, ceilalţi - hălăduind nestingheriţi. A înlocuit bannerul cu „Câinele, cel mai preţios capital” cu unul mai modern şi litere de-o şchioapă: STABILITATE!

Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.

Afisari: 88

Spune-le prietenilor: