Limbajul de lemn, degradant, al judecătoarei Natalia Roman

În imagine: judecător Natalia Roman

În numele independenţei Justiţiei, asistăm la cea mai josnică manifestare a obedienţei politice. O asociaţie autoproclamată a judecătorilor închină cu neruşinare demnitatea şi onoarea judecătorilor celor de la comanda politică.

Citeşti, nu-ţi vine să crezi, te cruceşti şi scuipi în sîn. E greu de crezut că există atît de multă aroganţă şi prostie la un loc. Mai ales că cele două nu vin de oriunde, ci de la oameni cu studii. Oameni chemaţi să hotărască soarta semenilor. Adică de la judecători. Mai precis, de la Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR). Care, în ciuda faptului că se declară apolitică, ca toţi judecătorii de altfel, aşa cum o demonstrează azi, nu face decît să se implice în politică. Cea mai recentă dovadă în acest sens a venit duminică sub forma unui comunicat semnat de preşedintele acestei asociaţii, judecătorul Natalia Roman.

Comunicatul, aşa cum era de aşteptat, a fost generat de arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş. Pentru început UNJR sare la gîtul politicienilor. Sub titlul „LĂSAŢI JUSTIŢIA JUSTIŢIEI!”, judecătorii - despre care nimeni n-a explicat de ce aveau nevoie să se înscrie într-o uniune cîtă vreme exista deja Asociaţia Magistraţilor din România, care, evident, îi include şi pe judecători -, cer în limbajul de lemn devenit tradiţional „respectarea independenţei justiţiei ca valoare fundamentală a unui stat de drept”.

Care valoare? Care independenţă? Care stat de drept? Nu voi aminti aici toate cazurile, ci doar pe cel al beizadelei Plăcintă. Care, pesemne, a vrut să verifice oarece principii filosofice. Nu numai cînd şi-a însoţit iubita la shopping de droguri, iar apoi a luat-o la bătaie şi a tîlhărit-o, dar mai ales atunci cînd dădea cu maşina înainte şi înapoi peste omul aflat la pămînt. Cu toate astea, după mai puţin de o lună „onor” judecătorii l-au lăsat să zburde în libertate.
Aceeaşi Uniune este revoltată şi pentru faptul că presa a îndrăznit să dezvăluie opiniei publice faptul că judecătoarea de la Argeş care a emis mandatul de arestare pe numele lui Nicolescu pare să-şi fi transformat această practică într-un „mod de viaţă profesională”. Doamna Natalia Roman, în cauză este vorba de libertatea unui om apărat de toate legile umanităţii; a cere respectarea legii, dumneavoastră deliberaţi cu cinism josnic, că este o imixtiune în treburile judecătorilor; poate fi ceva mai neruşinat decît asta?

Despre celelate aberaţii conţinute în comunicat, devine jenant să vorbeşti. Tot ce ar mai fi de spus - pentru a cîta oară?-, este că tocmai această „independenţă” şi „profesionalismul” de care dau dovadă cei mai mulţi dintre judecători ne-au adus nu numai un şir nesfîrşit de condamnări la CEDO, condamnări pentru care plăteşte tot bietul contribuabil, ci şi lipsa totală de încredere a justiţiabilor în sistem.