Se încarcă pagina ...
Statistici
Vizite unice azi:
512
Hituri azi:
2595
Vizite unice:
803737
Hituri:
5944519
Vizitatori online:
1
30.03.2016 18:27 - 18:27 Avocatul vă sfătuieşte        * * *       04.01.2016 09:12 - 09:12 Povestea lumii omului (fragment)        * * *       18.06.2014 07:32 - 07:32 A doua venire (final)        * * *       14.06.2014 07:26 - 07:26 Feriţi-vă de "afaceristul" Vasile Stan, din Harghita!        * * *       31.05.2012 08:41 - 08:41 "Un erou blestemat" vă aparţine        * * *       10.06.2011 20:18 - 20:18 O nouă surpriză de la Nicolae Cristache        * * *       21.10.2010 11:06 - 11:06 Necredinciosu, despre povestea "Sentinţei"        * * *       20.10.2010 14:01 - 14:01 "Sentinţa" poate fi a ta!        * * *       28.08.2010 09:00 - 09:00 Sentinţa - un an, un roman        * * *       10.07.2010 07:06 - 07:06 Sentinţa, un roman de Necredinciosu        * * *       

Adolf, antebelicul - Klaus, postbelicul

Data publicarii: 07.02.2018 10:15:00
Autor: Nicolae Cristache
Adolf, antebelicul - Klaus, postbelicul
sursa foto:ph-online.ro

Am avut un coşmar frumos. Totodată duios şi patetic. Se făcea că eram la München. Un tânăr frumos, unul Patapievici, tuns pe calapodul lui Hitler, se alinta poznaş, îl întreba pe Adolf, idolul său, în ambianţa veselă a întregii săli, ce a vrut să spună prin zicerea: „Marea masă a oamenilor este feminină”.

Ca să aflaţi răspunsul, izbucni Adolf, vă rog să parcurgeţi următoarea experienţă. La întoarecerea acasă, spuneţi-i soţiei dumneavoastră, domnule Patiuşca, despre faptul că v-aţi întâlnit întâmplător cu rivala ei, Fraulein X. Că Fraulein X arăta bine, în ciuda vârstei, chiar foarte bine. Că aţi purtat un dialog amuzant, fiindcă, trebuie să recunoască şi ea, deşi în frumuseţe Fraulein X nu se poate compara cu dânsa, ca intelect şi educaţie, jos pălăria! I-aţi spus adevărul adevărat; dar, implicit, aţi obligat-o să cântărească pe loc ceva greu de cântărit pe loc, laudele sincere cu răutăţile.


Reţineţi reacţia frumoasei voastre în faţa perspectivei de a cântări între şi între. Verificaţi apoi aceeaşi reacţie când îi veţi povesti despre o altă întâlnire, cu tânăra şi superba ei fostă colegă, care s-a urâţit, şi-a pierdut prospeţimea, şi parcă s-a şi prostit întrucâtva - se aud mai multe încurajări cu bravo, bravo, bravo! - o doamnă leită Kövesi. Fericirea de pe chipul doamnei voastre, a continuat Hitler, va contrasta izbitor cu placiditatea privirii ei după prima relatare. Ce vreau să spun? Ca şi femeile, masele rămân placide, dacă le soliciţi să înţeleagă o judecată care nu le aparţine; o fac doar dacă le stârneşti un sentiment; şi, se ştie, cel mai stabil sentiment omenesc este cel de frustrare, de ură. Popoarele, ca şi femeile, nu iubesc ideile. Ideile nu au adus niciodată ceva bun în casa lor. Oamenii trăiesc prin simţirile primite la naştere - foame, ură, pizmă, frică...


Daţi-i omului un duşman şi un motiv de iubire. Atât. Veţi primi în schimb credinţă, devotament, dăruire!


Din sala din München, visul mă plimba prin Malta. Şi parcă nu era Malta. Mulţimile urlau, scandau: „Avem preşedinte!”, „Iohannis e cu noi!”. În marea sală a reuniunii informale a Consiliului European, o voce care părea a nu mai fi a lui Adolf, zicea:
Sunt foarte îngrijorat şi trebuie să recunosc, chiar dacă este destul de dificil pentru mine, că situaţia din România este foarte complicată. Dar sute de mii de români ai mei sunt în stradă şi am încredere în ei, am încredere în oamenii mei. În final, sunt convins că trebuie să găsim, că vom găsi o soluţie, statul de drept şi valorile europene trebuie să aibă întâietate şi eu cred că asta se va întâmpla”...


Valorile europene, la noi, sunt păzite de oameni cum n-au mai fost, sunt iubite şi promovate după modelul Juncker, Timmermans, Monica Macovei, Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Soros. Acesta din urmă pare pogorât direct din sala din München: Puciul este braţul dreptăţii. Eu dau berea! Ieşiţi doar în stradă!


Dar iată, din Piaţa Universităţii, blocând bulevardul Magheru pe sensul spre Piaţa Romană coloane de oameni, şi droaie de copii, mulţi copii mici, ţinuţi în braţe - cine are curaj să poftească! -, acopereau toată lungimea bulevardului. Oameni şi copii cu tricoloruri, fluiere şi vuvuzele scandau: „PSD, ciuma roşie!”, „Jos Guvernul!”, „DNA să vină să vă ia!”, „În democraţie, hoţii stau la puşcărie”...


Preşedintele cobora din maşină,constituţional, drept ca statul lui, semeţ,brav, dârz, în geacă roşie cum îi sângele de sas. Mulţimile aplaudau în delir; îl vedeam pe unul Cetepe, inimile zvâcneau, gurile luau foc: „Trăiască România!” „Dragnea, la puşcărie”. „Rusia, Moldova nu e ta!” Lacrimi, durere, bucurie...Toată lumea bună a Bucureştilor era acolo: doamnele Turcanu, Gorghiu, Kikirău şi Kikibun, români ca stejarii,Orban, Goţiu, Mălin Bot, Turcescu, Cioloş...

 

Afisari: 115
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Sondaje
Credeţi că Darius Vâlcov ar trebui să demisioneze?
Newsletter
Radio Lynx