Editorial

Trustul Intact a patronat o mârşăvie şi nu e singura. De 20 de ani, fostul securist păcăleşte România plătind gazetari fără prihană pe care, iată, treptat, îi fasonează după chipul şi asemănarea sa.

Fapt fără precedent: Emil Boc, sluga preşedintelui, demite un supus acuzat de corupţie. Aproape imediat, Vasile Blaga, numărul doi în partid, sare în apărarea demisului. Afacerea „Corupţia în vămi” se dezvăluie, iată, ca fiind o treabă internă a PDL.

• Minicronica nopţii/Necredinciosu zice: o lume fără Dumnezeu (I) ...

Nu pot să-nghit ceea ce mi se vâră pe gât: cătuşe, regi, regine, nebuni, detaşamente de pioni, vameşi şi poliţişti de frontieră, în lanţuri - marşul glorios al anticorupţiei. Nu ştiu de unde vine şi unde se duce.

În urmă cu numai cîţiva ani, cînd „se derula” o altă campanie furibundă împotriva corupţiei, fostul premier Adrian Năstase declara: „Nu cred în arestările de vineri seara”. Timpul i-a dat dreptate. Nici unul dintre marii corupţi ai acelor ani nu a fost vreodată condamnat. Sentinţe a primit doar plevuşca. La fel şi acum. Totul este doar circ mediatic. Însă un circ foarte costisitor. Şi plătit din bani publici. Dar nu asta este adevărata problemă.

• Români, aţi încurcat-o!
• Blaga acuzat de poliţişti că face schimbări în funcţii pe criterii politice

Preşedintele stabileşte diagnostice medicale: Hayssam nu a avut metastază; Nicolescu nu este bolnav; amândoi s-au folosit de medici pentru a evita închisoarea.

Nu ştiu pentru ce luptă rebelii din piaţa centrală din Cairo. Nu ştiu din ce se nutreşte foşgăiala de-acolo. Iată, CTP ştie: sunt rebeli care luptă pentru libertate. Pentru ceva fără de care viaţa nu e viaţă. Şi-ntreb: ce este libertatea? La ce i-ar fi ea de folos egipteanului? Ca să facă ce cu ea? Îi cunoaşte gustul, tăişul? Dorul de himera libertăţii să-l fi scos din casă?

În numele independenţei Justiţiei, asistăm la cea mai josnică manifestare a obedienţei politice. O asociaţie autoproclamată a judecătorilor închină cu neruşinare demnitatea şi onoarea judecătorilor celor de la comanda politică.

Miniimperii, minidictaturi, miniautarhii absolutiste. În care principii dictează după umorile tiranului. De ce nu le este frică? În eprubetele laboratoarelor PDL, puzderii de paraziţi, venali, oportunişti , carierişti, - sângele tânăr - aşteaptă să ocupe ţara, universităţile, poliţia, instanţele judecătoreşti, armata, administraţia publică... Procesul este în curs şi implacabil.

Ghicitoarea închide ochii; descrie ce vede: lume, lume multă, aplauze, urale de bucurie, flori aruncate în semn de omagiu şi domnia voastră într-o limuzină împodobită sărbătoreşte... Băsescu şovăie: chiar se bucură lumea? Ghicitoarea confirmă: foarte, foarte tare. Şi eu ce fac, continuă neîncrezător Băsescu. Nu ştiu, răspunde ghicitoarea, cosciugul e acoperit.

Sigur, Băsescu nu este ţigan, nici nebun. Aşa cum nici rezerviştii nu sunt Fram şi Pablo. Nici eu nu sunt Cristan Tudor Popescu. În sensul că nu m-apuc să dau vina pe câini pentru ce le face un nebun, un ţigan sau un copil.