Editorial

În „Mărturisirile unui disident convertit” Michnik spune că, dacă esenţa comunismului consta în metamorfozarea omului într-o proprietate a statului, eliberarea de comunism va aduce cu sine patru emancipări. N-au fost patru emancipări, ci patru dezamăgiri.

Răufăcătorii au făcut ochii mari. Cine stabileşte cine este răufăcător? Roberta Anastase este răufăcător? Dacă nu e , cine e atunci? Cine are tiparul? Igaş?... Blejnar?... Udrea?... Cine?
 

„Oriunde punem degetul în Ministerul de Interne apare un element de corupţie”. Am ales această frază din discursul de ieri al Preşedintelui pentru că este inspirată din realitatea României şi dintr-un motiv personal: mă-ntreb nu de puţine ori dacă, punând lupa constant abrazivă pe fiecare dintre vorbele acestuia, nu sporim involuntar producţia de venin social; respectiv, dacă nu ne otrăvim singuri?
 

"Il bag în mă-sa p’ăla de mai face coliere cadou!"...

Bercea Mondialu’ ar putea-o spune cu multă îndreptăţire. N-a cerut nimic în schimb. Ar fi putut cere Ateneul Român, că-i mondial şi-n artă. N-a făcut-o. L-ar fi putut împrumuta pe Emil Boc la cosit în faţa casei. N-a făcut-o. N-a făcut multe alte chestii pe care le-ar fi putut face. Că-i domn. Nu s-a pretat...

V-aţi întrebat vreodată cum ar arăta drama Romeo şi Julieta scrisă de Cărtărescu? Sau Război şi Pace în interpretarea lui Emil Boc?

Costi Rogozanu întinde vesel semnul egal între imoral şi rodnicia actului managerial. În sensul că mai ales venalii sunt eficienţi în actul de conducere.

Au zis: „Îl atacăm unde ne este cel mai la îndemână”. Au văzut că la îndemână era partidul şi au spus: ”Funcţia de preşedinte de partid să fie despărţită de aceea de premier”.

Dinu Patriciu? Căutaţi un individ mai greţos, mai plin de el însuşi? Nu veţi găsi. Eram la milioane de ani lumină unul de celălalt.

Încercarea amfitrionului Andrei Pleşu şi a lui Gabriel Liiceanu de a se legitima cu ajutor polonez ca Boieri de România în rândul elitei europene s-a încheiat pitoresc, cu trecerea celor doi din fruntea bucatelor la coada mesei. Al doilea eşec, după cel cu Hertha Muller. Suficienţa narcisistă nu e liber convertibilă pe continent.

Opozantul guvernului spune: “Iarba este verde; guvernul nu vede că iarba, iată, este verde? De ce nu o udă ca să rămână verde?