Editorial

Mă uit la televizor şi zic: iată o temă pentru bacalaureat. Este Strauss-Khan vinovat? Pentru prima oara în istorie o temă de maturitate ar fi trecută sută la sută: niciun zevzec! Singura nepromovată, cine? - Justiţia americană.

... cum spun Liiceanu, Patapievici şi compania, un extremist utopic. Domniile lor, Liiceanu şi ceilalţi, au străpuns porţile fundamentaliste; învăţăturile lor sunt decente, pragmatice. Dar surpriză: gângâveala marxistă a cucerit un veac, a configurat lumea de azi.

Era un joc urât, dar un joc. De-a viaţa şi de-a moartea, dar un joc. Îmi plăcea, nu-mi plăcea - un joc! Cu reguli. Participam. Eram un jucător.

Nu mai sunt. Nu mai pot fi. Marin Preda are o nuvelă în care un nevolnic, mai spătos decât ceilalţi, se folosea de fizicul mătăhălos şi câştiga. Venea pe maidan, îşi lega o mână la spate, şi se întrecea cu ageamiii, spre amuzamentul şi hazul general.
 

Ovidiu Nahoi, în Adevărul: Prostia nu doare, dar costă

… Tare s-au mai isterizat politicienii şi animatorii TV când cu reprezentanţa Ţinutului Secuiesc la Bruxelles! Au luat foc când au aflat că biroul este găzduit (gratis, o, Doamne!) de Reprezentanţa Regiunilor Ungare. Dar n-au fost curioşi să afle cum funcţionează drăcovenia. Ei bine, ea promovează imaginea regiunilor, furnizează informaţii autorităţilor locale şi sectorului privat, caută parteneri pentru proiectele regionale…
 

Şi-a zis Traian Băsescu: „Să fie referendum!”
Era înaintea alegerilor prezidenţiale.
Şi-a fost referendum. Şi-a văzut el că referendumul e bun.
 

Brrr! primul copil care s-a sinucis prin înec a fost şi primul preluat şi confirmat de obştea televiziunilor; a urmat al doilea şi-al treilea şi cine-i mai ştie...Toate, lozuri câştigătoare!

„Anastase, despre frauda din Parlament: O cruce care mă va marca pe mine ca om politic...”

O primă greşeală: doamna Anastase se crede om politic. Scuze! Doamna Anastase este un ACCIDENT politic.
 

Aşadar, sunt un ipocrit. Sentinţa gazetarilor de la „Gândul”. Căci înfulec cotlete de viţel şi plâng sentimetaloid după caii împuşcaţi. În Statele Unite, cu o democraţie reală, câinii vagabonzi se ucid în 48 de ore. Iată, deci, chipul nealterat al societăţii secolului XXI - America! Dacă porcii şi viţeii intră la cuţit, lucid vorbind, afirmă „Gândul”, câinii eutanasiaţi, caii împuşcaţi se supun, în fapt, unui act democratic. De echitate între viţelul sacrificat pentru fripturi şi calul împuşcat din motive sanitare. Cine-l plânge este un nenorocit de comunist. Un neadaptat la practicile societăţii capitaliste moderne.

Tocmai ce-mi propusesem să nu mai judec răul. Respectiv, să nu mă mai implic; să-mi spun că sunt doar o celulă trecătoare a unui organism în primenire eternă; să iau lucrurile aşa cum sunt, fără semnul plus sau minus în faţă; să nu mă mai contaminez cu judecăţi care-mi induc o stare de rău.

Riscant de afirmat, dar o fac: Steaua n-a jucat mai bine decât în meciul cu Dinamo din campionat, când a pierdut, 0-1; sau mai exact, a jucat la fel de bine. În campionat, Dinamo l-a avut pe Torje, Dică a lipsit de la Steaua - acest Dică. Dinamo a câştigat cu Torje, Steaua a pierdut cu Becali. Însuşi Andone a recunoscut atunci că victoria echipei sale a fost una cu şansă - şansa de a avea un jucător care să dea gol decisiv. Neşansa Stelei a fost de a avea un superjucător la cheremul unui patron paranoic.