Editorial

„Ca să scape de comunişti, românii au votat PSD-ul; ca să scape de hoţii din PSD au votat PNL-ul; ca să scape de hoţii din PNL au votat PDL-ul. Şi acum, ziceţi voi, ca să scape de hoţii din PDL trebuie să voteze înapoi cu hoţii din PSD + PNL?”. Acesta este mesajul pe care Nicolae Cristache l-a primit, alături de o întreagă listă, pe mail, zilele trecute, de la prietenul său Andu.

Concluzia diversionistă: să rămână Băsescu, cel puţin ne asigură stabilitate.

Şi s-a enervat, şi l-a durut. Iată ce i-a răspuns, în formă bruta, fără nicio exigenţă vizavi de forma literară: (Talida Covaci)
 

„Conducerea Statului Major General a luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii, privind soluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă".
 

Părea să aibă vârsta lui Napoleon în bătălia de la Toulon. Şi-un nume imposibil: Gheorghe Alexandru. Căci sună ca şi cum ai zice Gicu Hitler. Şi totuşi a fost aplaudat. Era în studioul Antenei 3, la emisiunea lui Mihai Gâdea: uniformă de gală, gulerul cămăşii - impecabil, lauri pe cozorocul caschetei; un falnic şi drăguţel ofiţer al armatei române, ca să mă păstrez în coordonatele numelui. Şi-a zis, contrazicându-l pe purtătorul de cuvânt al Armatei: comandantul meu suprem, conform Constituţiei României, este poporul român;

Aseară, moderatoarea a fixat oglinda obiectivului de filmat în faţa lui Cristian Tudor Popescu şi, tutuindu-l, căci erau prieteni, i-a zis: vorbeşte despre tine. Iar el, privindu-se, s-a făloşit şi s-a descris cum a crezut el că este sau cum ar fi vrut să pară că este. Şi, la sfârşit, a spus că în ultima vreme se vede pe sine, cel care a fost, şi încă mai mult de atât, pe cel care începe să se schimbe îmbătrânind şi că nu-i place ceea ce vede.

Ortopedul meu este un om milos. Şi-a închinat viaţa patrupedelor betege; şi-a adunat în curtea sa zeci de câini şchiopi. L-a parafrazat pe Stalin şi a afişat la intrarea în bârlogul său bannerul cu vorbele „Câinele, cel mai preţios capital!” Şi-odată, în faţa curţii sale a oprit un Ferrari roşu, din care a coborât o duduie pe tocuri, cu o pelerină violet peste colanţii galbeni, şi-un dalmaţian, în alb-negru, de mărime medie, în lesă. Şi-un fund nu excesiv de civil. Imagine de ilustrată în culori asortate cu mult gust. Şi-a prins drag ortopedul meu de combinaţia de culori şi a trecut să colecţioneze dalmaţieni, cockeri, dobermani şi banii toţi au translatat de la câinii, cel mai frumos capital, la rasele domneşti.

Iată, dau năvală pescuitorii în ape tulburi. Un nebun spune: eu sunt Napoleon. Un alt nebun zice: Napoleon sunt eu. Ziaristul întreabă: cine are dreptate, domnu’ doctor? Doctorul răspunde: niciunul, Napoleon sunt eu! Aşadar, PDL-USL , egal mizerie. Niciunul nu e Napoleon. Napoleon sunt Aurelian Pavelescu (PNŢCD), Cozmin Guşă (aventurier), Bogdan Naumovici (cel care militează pentru cianură la Roşia Montană), Valentin Stan (frustrat), Elena Udrea (ideolog de budoar) şi alţii ca ei. Ei prepară noul Napoleon care salvează România.

_{Am spart găoacea. Nimic din ce-a fost nu va mai fi cum a fost. Dacă Opoziţa crede însă că se apropie ceasul victoriei sale s-ar putea să se înşele. Se încarcă de o misie, pe care s-ar putea să n-o poată duce. Evenimentele de ieri mărturisesc, obscur dar profund, că am avut de-a face cu o revoltă anticapitalistă. Dacă Puterea speră în uitarea poporului şi-n fraudarea alegerilor, iluzia o poate arunca în gesturi necugetate şi-n lupte de stradă.}

Înainte de a mă naşte, Dumnezeu a venit la mine cu doi gardieni ai săi şi un metronom. Unul dintre gardieni, cel gras, a pus metronomul în mişcare: 5...3...2... La 2, metronomul s-a defectat şi a trebuit să mai aştept; Dumnezeu nu înjura, fiindcă ar fi trebuit să-njure de dumnezei şi nu se cădea. În sfârşit: ... 1... start!

Revolta mea, intempestivă, a fost contrazisă de oameni cu sânge rece. Foarte rece. Aceştia spun că, în realitate, ar fi vorba de o victorie a protestatarilor, fără de care Băsescu nu i-ar fi cerut lui Arafat întoarcerea la muncă. Am fost pe cale să le dau dreptate, dar mi-a fost imposibil să merg până la capăt. Ca să fiu înţeles: domnul Arafat a fost, public, pus la l colţ de preşedintele României, botezat stângist, şi în fel şi chip.

• MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice: Bişniţarul de port
• MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice: Proprietarul Sănătăţii
• MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice: Hai, Băse!
• Minicronica nopţii/Necredinciosu zice:Piaţa Universităţii - poligon de încercare
• Minicronica nopţii/Necredinciosu zice:Glonţ pentru Băsescu
• Necredinciosu, revoltat:Dezamăgirea Arafat

Domnule Arafat, aţi fost dat afară; ca un lucru care merită umilit şi scuipat; unde vă întoarceţi? Pentru o clipă aţi ţinut aprinsă flacăra demnităţii noastre, a românilor; vă bateţi joc de ea? Cum să telefonaţi ca să fiţi reprimit unde aţi fost alungat pe scări? Aiureala că luptaţi din interior, nu mai e luată în seamă nici de românii naivi, nici de sirienii dvs. utopici. Ca să reformaţi ce? Reformaţi un partid care n-are niciun scrupul? Îl salvaţi de la înec, ca să obţineţi ce?