Mihaela Geoană nu se mai satură de bani

Mai există adulţi care cred în Moş Căciun? Puţin probabil. În schimb există copii care îl aşteaptă. Pentru că ştiu că Moşul cel bun şi darnic va veni negreşit. Dar cum să ajungă el la atît de mulţi copii în acelaşi timp şi să mai şi stea să le spună poveşti, ori să se joace cu ei? Soluţia există. A “descoperit-o” şi a adoptat-o şi Mihaela Geoană, în calitate de preşedinte al Crucii Roşii din România. Pentru că e o soluţie aducătoare de foşnitori.

E drept că, de această dată, cel puţin pînă acum, nu e implicat Centrul, ci filiala sectorului 4 a Crucii Roşii. Dar o astfel de acţiune nu ar fi avut niciodată loc fără ştirea şi acordul preşedintelui. Prin urmare, organizaţia a anunţat cu surle şi trîmbiţe (a se citi comunicat de presă) că

“MOŞ CRĂCIUN SE LASĂ ÎNCHIRIAT ... DE LA CRUCEA ROŞIE!

Crucea Roşie Română - Filiala Sector 4 a făcut şi în acest an o înţelegere, în exclusivitate, cu Moş Crăciun. Cei care doresc ca Moşul să stea mai mult la petrecerea pentru Crăciun, îl pot chema contra cost”.

Vor fi 35 de “moşi”, toţi voluntari (adică ei vor presta moca), ce vor fi puşi la dispoziţia “familiilor, grădiniţelor, şcolilor, ONG-urilor, dar şi firmelor din Bucureşti”, iar “Moş Crăciun nu va veni singur, ci însoţit de crăciuniţe şi spiriduşi, care vor asigura animaţia şi buna dispoziţie în cadrul petrecerilor organizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă”.

Dacă şi restul echipei va lucra pro bono nu se mai spune. În schimb, sînt prezentate

“Tarifele pentru închirierea Moşului:
- pentru familii - 150 lei
- pentru grădiniţe/şcoli/ONG - 300 lei
- pentru firme - 450 lei”.

De asemenea, nu se spune cît timp ai moşul la dispoziţia hachiţelor celor mici, dar este scos în evidenţă modul “altruist” de cheltuire a fondurilor adunate. Pentru că este vorba despre o “Campanie ce are un caracter umanitar şi se desfăşoară în Bucureşti pentru al doilea an consecutiv. Banii strânşi în urma campaniei din acest an vor fi folosiţi pentru realizarea unui proiect de învăţare a primului ajutor premedical, destinat elevilor din ciclul primar şi cel gimnazial”.

Ajunge o privire oricît de superficială asupra acestei informaţii ca să ajungi să îţi pui întrebări:
-Percep cumva şcolile o taxă pentru că vin persoane dinafară să-i înveţe lucruri importante şi utile pe elevi? Nimeni n-a auzit de aşa ceva.
-Sînt, cumva, plătiţi cursanţii pentru timpul alocat acestei instruiri? Categoric nu.
-Trebuie să fie cumpărat materialul didactic necesar etapei practice? Din nou nu, pentru că există în dotarea Crucii Roşii.

Şi atunci?! Pe ce vor fi cheltuiţi banii?